Juana Maria a fost ultima supraviețuitoare a tribului Nicoleños, devenind celebră drept femeia care a trăit complet singură timp de 18 ani pe insula Sfântul Nicolae. Destinul ei tragic a inspirat romanul clasic Insula Delfinilor Albaștri de Scott O’Dell, marcând totodată dispariția definitivă a unei întregi culturi indigene nord-americane. Izolarea ei nu a fost doar geografică, ci și culturală: când a fost în cele din urmă adusă pe continent, nimeni nu mai cunoștea limba ei maternă, transformând-o într-o enigmă vie a unei lumi deja dispărute.
Masacrul și părăsirea insulei Sfântul Nicolae
Juana Maria făcea parte din populaţia indigenă cunoscută ca Nicoleños. Când a venit Juana Maria pe lume, Insulele Channel erau locuite de numeroase grupuri autonome de nativi americani. Fiecare grup avea o limbă şi o cultură distincte faţă de celelalte. California încă nu făcea parte din SUA, până în anul 1848, ca parte a unui tratat de pace ce a urmat Răboiului Mexicano-American.
Între timp, populaţia indigenă a insulelor a început migraţia către California. Sudul Californiei era o zonă împânzită de misionari creştini, iar mulţi dintre migranţi s-au alăturat acestor organizaţii, convertindu-se.
Cei din tribul Nicoleños au fost ultimii care au părăsit insula. În anul 1811, aceştia au fost victimele unui masacru, condus de vânătorii de vidre de mare din Kodiak, Alaska, angajaţi de comercianţii ruşi de blănuri. Acest atac, dublat de bolile aduse de ruşi, au decimat populaţia tribului.
În anul 1835, circa 200-300 de membri ai tribului Nicoleños, care au reuşit să supravieţuiască în timp, s-au îmbarcat pe vasul mexican Peor es Nada şi au mers către uscat. Cu toate acestea, Juana Maria a refuzat să se alăture grupului şi a rămas pe insulă.
Povestea reală: cât timp a trăit Juana Maria singură pe insulă?
După relocarea tribului Nicoleños, poveşti despre existenţa singuratică a Juanei Maria pe insula Sfântul Nicolae s-au răspândit în zona oraşului-port Santa Barbara.
Au existat încercări de a o găsi şi a o aduce pe uscat, operaţiuni sponsorizate de misionarii creştini, însă femeia nu a fost găsită. În anul 1853, căpitanul George Nidevar a condus o expediţie de vânătoare pe insula Sfântul Nicolae. În ultima noapte a expediţiei, membrii echipajului au dat de urma femeii singuratice.
Astfel, căpitanul Nidevar a decis să amâne plecarea pentru a o căuta pe Juana Maria. A doua zi, femeia a fost găsită. Se ascundea în vegetaţia înaltă, observându-i tăcută. Căpitanul i-a cerut unui membru al echipajului, nativ american, să comunice cu Juana Maria.
Adăposturi din oase de balenă și dieta pe insulă
Femeia a oferit membrilor echipajului cepe sălbatice pe care le-a copt. Aceasta trăia într-o colibă construită pe un schelet de balenă. De asemenea, obişnuia să se retragă într-o peşteră din apropiere.
Juana Maria se hrănea cu carne afumată şi îşi nota timpul petrecut singură cu un răboj. Acesta este un dispozitiv antic de memorare folosit pentru a înregistra și documenta numere, cantități sau chiar mesaje. Femeia părea mulţumită de venirea echipajului pe insulă şi nu s-a opus plecării împreună cu aceştia către coasta californiană.
Ultimul capitol al tribului Nicoleños
În Santa Barbara, Juana Maria a locuit împreună cu Căpitanul Nidevar şi soţia acestuia, Maria, care era de origine spaniolă. Cele două se înţelegeau bine, în ciuda barierei lingvistice.
Juana Maria petrecea mult timp pe veranda din spatele casei, unde putea privi liniştită marea. A primit vizitatori, dintre care mulţi erau nativi americani, care îi aduceau fructe drept cadouri. Iubea caii şi era fascinată de împrejurimile din Santa Barbara. Deşi dialectele erau diferite, a reuşit să se înţeleagă cu unii dintre nativii americani care o vizitau.
Cercetările arheologice recente, coordonate de arheologul Steven Schwartz care a petrecut peste 25 de ani studiind artefactele locale, validează o mare parte din viața ei izolată, de la prelucrarea osului la metodele de pescuit pe insula Sfântul Nicolae.
„A rămas în urmă alături de fiul său. Au trăit timp de câţiva ani împreună. Într-o zi, băiatul a mers la pescuit. Barca în care se afla s-a răsturnat, iar copilul a dispărut. Probabil a fost victima unui rechin.”, a declarat Steven Schwartz.
După dispariţia fiului său, Juana Maria era cu adevărat singură pe insulă. Deşi s-a descurcat timp de circa 18 ani, singurătatea a făcut-o să-şi dorească să părăsească insula şi să se alăture echipajului căpitanului Nidevar.
Juana Maria a murit în data de 19 octombrie 1853, la doar şapte săptămâni de la sosirea în Santa Barbara. Cel mai probabil, a fost doborâtă de dezinterie. A fost botezată, iar acest lucru a permis ca numele său să rămână în evidenţele bisericii, iar povestea sa să fie transmisă generaţiilor următoare.
Poate că Juana Maria nu a fost ultima persoană din tribul său, dar cu siguranţă a fost ultima vorbitoare nativă a limbii tribului Nicoleños. Odată cu ea s-a sfârşit o cultură. Astăzi, povestea lui Juana Maria rămâne unul dintre cele mai profunde episoade din istoria Californiei. Moartea ei în 1853 nu a însemnat doar pierderea unei vieți, ci stingerea definitivă a limbii și culturii Nicoleños, ale căror taine au fost îngropate odată cu singurătatea celor 18 ani petrecuți pe insulă.
Povestea sa a fost transpusă în cartea Insula Delfinilor Albaştri, de către Scott O’Dell.
(FAQ) Întrebări frecvente despre povestea Juanei Maria
De ce a rămas Juana Maria singură pe insula Sfântul Nicolae?
Cum a supraviețuit 18 ani în izolare totală?
A reușit cineva să îi înțeleagă limba după ce a fost salvată?
Ce a cauzat moartea ei la doar câteva săptămâni după salvare?
Ce mai e nou în Cultură şi Societate?
Anda Călugăreanu, actul de curaj care a costat-o cariera: „Și-a tăiat craca de sub picioare, iar compozitorii au boicotat-o”
Născut pe potop, ajuns cel mai mare constructor român de poduri: Anghel Saligny,elevul cu medii de 6 și 7 care a uimit o țară
De unde vine expresia „șah mat” și ce însemna, de fapt, în persană
Copiii invizibili ai Sudanului: născuți în timpul războiului, fără identitate legală
