Lungimea degetelor unui bebeluș ar putea dezvălui modul în care estrogenul prenatal a contribuit la evoluția unui creier uman mai mare. Acest proces care a accelerat evoluția creierului uman pare să fi fost alimentat de estrogenul prenatal, venind însă la pachet cu un paradox: costuri biologice neașteptate pentru sănătatea bărbaților.
Evoluția umană este strâns legată de dezvoltarea unui creier mult mai mare. Noi cercetări sugerează că o expunere mai mare la estrogen înainte de naștere ar fi putut contribui la această expansiune și că o posibilă urmă a influenței hormonale poate fi observată în lungimile relative ale degetelor unei persoane.
Profesorul John Manning, membru al echipei de cercetare „Applied Sports, Technology, Exercise and Medicine” (A-STEM) de la Universitatea Swansea, din Țara Galilor, este specializat în studiul raportului dintre degete.
Acest raport compară lungimea degetului arătător, cunoscut sub denumirea de 2D, cu lungimea degetului inelar, cunoscut sub denumirea de 4D. Măsurătoarea se numește raportul 2D:4D, iar cercetătorii o folosesc ca indicator indirect al echilibrului dintre estrogen și testosteron la care un făt ar fi putut fi expus în primul trimestru de sarcină.
Persoanele despre care se consideră că au avut o expunere relativ mai mare la estrogen decât la testosteron au, în general, un deget arătător (2D) mai lung în comparație cu degetul inelar (4D). Acest lucru duce la un raport 2D:4D mai mare. (Pentru a-ți verifica rapid propriul raport, privește-ți palma deschisă și întinsă: compară vizual lungimea degetului arătător – cel de lângă degetul mare – cu cea a inelarului – degetul pe care se poartă verigheta)
Pentru cel mai recent studiu, Manning a colaborat cu cercetători de la Departamentul de Antropologie al Universității din Istanbul. Rezultatele au fost publicate în revista Early Human Development.
Ce indică raportul 2D:4D despre dimensiunea creierului la nou-născuți
Echipa a examinat 225 de nou-născuți, dintre care 100 de băieți și 125 de fete. Cercetătorii au măsurat raportul 2D:4D al fiecărui bebeluș și l-au comparat cu circumferința capului.
Circumferința capului este folosită în mod obișnuit ca indicator general al dimensiunii creierului la nou-născuți. Ea a fost, de asemenea, asociată cu măsurători ulterioare ale dezvoltării cognitive și ale coeficientului de inteligență (IQ), deși inteligența este influențată de numeroși factori genetici, de mediu și de dezvoltare.
Cercetătorii au constatat că băieții cu un raport 2D:4D mai mare (indicând un nivel ridicat de estrogen prenatal) aveau, de asemenea, tendința de a avea o circumferință a capului mai mare. Aceeași relație nu a fost observată la fete.
Un posibil indiciu privind evoluția creierului uman
Rezultatele ar putea susține o teorie cunoscută sub numele de „ipoteza maimuței estrogenizate”. Această idee propune că evoluția creierelor umane mai mari a avut loc în paralel cu schimbări care au făcut ca scheletul uman să devină mai puțin robust și mai feminin din punct de vedere fizic în comparație cu cel al strămoșilor mai vechi. În antropologie, această tranziție este cunoscută sub numele de gracilizare – procesul prin care trăsăturile masive ale hominizilor anteriori au fost înlocuite de structuri osoase mai fine la Homo sapiens, ca efect secundar al dezvoltării maselor cerebrale.
„Această descoperire este relevantă pentru evoluția umană, deoarece creșterea dimensiunii creierului se însoțește de feminizarea scheletului, ceea ce este cunoscut sub numele de ipoteza maimuței estrogenizate. S-a constatat că valorile ridicate ale raportului 2D:4D la bărbați sunt corelate cu rate crescute de afecțiuni cardiace, număr scăzut de spermatozoizi și predispoziție la schizofrenie. Cu toate acestea, creșterea dimensiunii creierului ar putea compensa aceste probleme. Astfel, tendința evolutivă către creiere mai mari la oameni ar putea fi inevitabil legată de reducerea viabilității masculine, incluzând probleme cardiovasculare, infertilitate și incidența schizofreniei.”, a declarat profesorul Manning, citat de publicația Science Daily.
Cercetătorii sugerează că un creier mai mare ar fi putut oferi avantaje evolutive majore, chiar dacă condițiile hormonale asociate cu această dezvoltare au implicat și costuri biologice pentru bărbați. În termeni simpli, evoluția a funcționat ca ingineria auto: pentru a susține un „motor” mult mai mare și mai consumator de energie (creierul), natura a fost nevoită să folosească o „caroserie” mai ușoară și mai vulnerabilă (scheletul uman).
Evoluția ar fi putut implica compromisuri
Potrivit echipei, descoperirile vin în completarea dovezilor conform cărora estrogenul prenatal ar fi putut juca un rol pozitiv în evoluția creierului uman.
Studiul nu demonstrează că lungimea degetelor determină în mod direct dimensiunea creierului. În schimb, cercetătorii privesc raportul dintre degete ca pe un posibil marker al expunerii hormonale în timpul dezvoltării fetale timpurii. Rezultatele identifică o asociere care ar putea oferi indicii despre modul în care hormonii prenatali au influențat evoluția umană. Astfel, secretul din spatele modului în care evoluția creierului uman ne-a definit ca specie s-ar putea ascunde nu doar în fosilele strămoșilor noștri, ci și în anatomia palmei unui nou-născut.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Un izotop care nu există natural pe Pământ și valorează 25,6 milioane de dolari gramul tocmai a devenit mai ușor de produs
Perlele arată a pietre prețioase, dar sunt produsul unor moluște iritate. Cum se formeaz perlele de fapt
Cercetătorii au monitorizat 12 oameni în Antarctica timp de 10 luni — ceea ce s-a întâmplat ar putea influența viitoarele misiuni pe Marte
Aproape jumătate din cazurile de demență ar putea fi legate de factori de risc ce pot fi controlați
