Amanta lui Cuza a fost bănuită că era spion. Cum i-a distrus viața domnitorului și cum a sfârșit ea însăși în mod tragic

În noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, soldații care au intrat în camera lui Alexandru Ioan Cuza l-au găsit dormind alături de Maria Obrenovici. Cei care pregătiseră lovitura de palat se asiguraseră dinainte că ea va fi acolo, iar despre Maria s-a spus că tot ea ar fi lăsat ușa descuiată. Unii o credeau agentă a Rusiei, alții unealtă a antiunioniștilor. Cuza, în schimb, îi încredințase o scrisoare confidențială pentru împăratul Franței.

Fiica unui boier potrivnic Unirii

Maria s-a născut în anii 1830. Tatăl ei era boierul antiunionist Costin Catargi, mare proprietar de pământ, iar mama, Smaranda Balș, o nobilă care s-ar fi tras din familia Balšić. Încă din adolescență, frumusețea și reputația de femeie fatală i-au adus numeroși admiratori, pe care ea nu i-a respins. Se spune că, fie din calcul, fie din voia sorții, a avut mereu acces la bărbați puternici, cu funcții importante.

Un fiu nerecunoscut și un fiu care a ajuns rege

Din prima căsătorie, cu un general sârb, s-a născut Rudi Catargiu. Tatăl nu l-a recunoscut, așa că băiatul a purtat numele mamei, iar Maria nu i-a arătat afecțiune și îl trata ca pe un nedorit „accident biografic”. L-a crescut Munu Catargi, sora mai mică a Mariei. Rudi a aflat târziu cine îi era mama adevărată, nu a cunoscut-o cât timp aceasta a trăit, iar între ei nu s-a legat niciun sentiment.

A doua oară, Maria s-a măritat cu prințul Miloș Obrenovici, din dinastia care a condus Serbia. Cu el l-a avut, în 1854, pe Milan, viitorul rege Milan I al Serbiei (1882–1889). Fiul acestuia, Alexandru Obrenovici, nepotul Mariei, avea să ajungă și el rege al Serbiei. Prin această căsătorie a primit numele de Elena Maria Catargiu-Obrenović, scurtat în uz la Maria Obrenovici.

Nici a doua căsnicie nu a rezistat. Potrivit unor relatări, aventurile ei amoroase au dus la despărțire, iar în 1855 Maria s-a despărțit de soț și s-a întors la Iași. Acolo a ajuns una dintre figurile centrale ale balurilor și ale reuniunilor mondene, iar înfățișarea și trecutul ei îi atrăgeau deopotrivă privirile și comentariile. După divorț a avut legături mai modeste ca rang, dar tot cu bărbați cu stare, printre care Cezar Liebrecht. Acesta fusese șef de cazinou la Galați, ajunsese director general al Poștelor și era un apropiat al lui Cuza. Unele surse îl descriu și drept șeful serviciului de informații al domnitorului.

Casa de lângă palat

Cuza se căsătorise în 1844 cu Elena Rosetti, înrudită cu familiile Sturdza, Balș și Cantacuzino. Pentru că Elena nu i-a putut dărui copii, domnitorul s-a răcit față de ea și s-a îndepărtat treptat, petrecându-și timpul cu prietenii și în compania altor femei. La una dintre aceste petreceri a cunoscut-o pe Maria, care l-a cucerit.

Scriitoarea Lucia Borș, autoarea lucrării „Doamna Elena Cuza”, a lăsat acest portret al ei: „Cu zece ani mai tânără decât Elena, ales îmbrăcată şi strălucitoare ca spirit şi inteligenţă, Maria Obrenovici atrăgea cu uşurinţă atenţia tuturor, ameninţând pe cei slabi. Cu o bogată cronică scandaloasă, nu se sfia să înconjure în plină societate, prin graţii şi favoruri, pe Principele Domnitor (…). Maria Obrenovici era grăbită să prindă un tron şi nu voia să aştepte ca această hotărâre să vină cu voia victimei sale. Prin legătura ce o avea cu casa domnitoare din Serbia se simţea în drept să stea alături de Alexandru în locul Elenei, care după părerea sa, putea trăi modest alături de mama sa la Soleşti.”

La scurt timp după începutul idilei, pe 12 martie 1862, domnitorul a plătit 7.000 de galbeni împărătești pe o casă cochetă din strada Biserica Amzei. Clădirea era mică, dar bine compartimentată, și stătea pe o stradă puțin circulată, aproape însă de Palatul domnesc și cu ieșire spre Podul Mogoșoaia, cea mai importantă arteră a vremii. Istoricul George Potra a descris în cartea „Din Bucureștii de ieri” cum a fost pregătită locuința: „Desigur că, înainte ca Maria Obrenovici sa se mute, casa a fost înzestrata cu tot ce era necesar. Mobile luxoase comandate la Paris, covoare persane și franceze, tablouri și tot felul de obiecte ornamentau interiorul casei în care Maria trebuia să locuiască și să primească totdeauna pe cel care-l robise și care, în oarba lui pasiune, nu ținea seama de onoarea tronului, de morala societății, de gura lumii și nici de mult înțelegătoarea lui soție care știa totul, dar care, în marea și sincera ei dragoste și admirație trecea cu vederea nesăbuitele fapte ale soțului său.”

Din legătura cu Maria s-au născut doi fii, Alexandru și Dimitrie. Doamna Elena i-a adoptat și i-a crescut ca pe propriii copii.

Agentă străină sau om de încredere al domnitorului

Relația a stârnit numeroase controverse în epocă și le-a oferit adversarilor politici ai lui Cuza multe prilejuri de atac. Odată cu ea, Maria a intrat în atenția dușmanilor domnitorului, iar despre rolul ei au circulat două versiuni. Potrivit unora, lucra pentru Rusia și strângea informații din Balcani, din Serbia și din România. Alții o vedeau ca pe un instrument al antiunioniștilor, care își continuau activitatea.

Femeia bănuită de spionaj câștigase însă încrederea domnitorului, iar acesta a apelat la ea nu o dată pentru a obține informații. Prin intermediul ei, Cuza a trimis la Paris o scrisoare confidențială adresată lui Napoleon al III-lea, împăratul Franței. Datorită legăturilor pe care Maria le avea în diverse cercuri antiunioniste, domnitorul a avut permanent la îndemână date prețioase despre activitatea acestora.

Izolarea domnitorului și Monstruoasa Coaliție

Deși fusese avertizat, Cuza nu a renunțat la relație. Lumea bună a început să-i ocolească anturajul: doamnele de neam și soții lor lipseau de la balurile curții, oamenii politici refuzau audiențele și invitațiile oficiale, familiile nobile nu mai căutau apropierea de Vodă, iar doamnele de onoare își părăseau serviciul.

Pe acest fond, liberali și conservatori, alături de mai mulți căpitani din armată, au pus la cale un complot care să-l oblige pe Cuza să abdice. Alianța lor a rămas în istorie sub numele de „Monstruoasa Coaliție”. Printre conspiratori se afla și Lascăr Catargiu, vărul Mariei.

Noaptea de 10 spre 11 februarie 1866

Pe 10 februarie, militarii coordonați de conspiratori s-au întâlnit în secret și au stabilit în amănunt cum avea să se desfășoare acțiunea de la Palat. Seara, Cuza a cinat singur cu doamna Elena. Spre miezul nopții a sosit în grabă Maria, însoțită de un partener de cărți al domnitorului, care l-a provocat la o partidă de whist. Jocul a durat până târziu, iar pe la ora două, obosiți, Maria și Cuza s-au retras în aceeași cameră. În apartamentul de alături, Elena se culca resemnată, împreună cu copiii soțului ei și ai amantei.

Pe 11 februarie, mai mulți soldați au pătruns în camera în care dormeau cei doi amanți. Organizatorii loviturii voiau să-l compromită pe domnitor și de aceea se asiguraseră că Maria se va afla în patul lui. Unul dintre soldați i-ar fi pus lui Cuza revolverul la tâmplă, trezindu-l din somn. Domnitorul își ținea pistoalele pe noptieră, dar nu a mai apucat să ajungă la ele.

Un alt militar și-a scos mantaua și a acoperit-o pe Maria, care a fost apoi condusă la locuința ei. Nu puține voci au susținut că ea i-ar fi ajutat pe conspiratori, lăsând ușa descuiată ca soldații să intre fără piedici. Alexandru Ioan Cuza a fost silit să abdice, iar tronul urma să fie oferit unui principe străin, potrivit înțelegerii cu Marile Puteri.

Exilul lui Cuza și sfârșitul amantei

Pe 13 februarie 1866, Cuza a plecat în exil, însoțit de Elena și de cei doi fii nelegitimi. Maria a părăsit și ea România. S-a stabilit în Germania, unde a devenit doamnă de onoare a împărătesei Augusta, soția kaiserului Wilhelm I. Fostul domnitor a murit în exil în 1873, la Heidelberg.

Diagnosticată cu cancer, Maria și-a luat viața la Dresda, în 1876. A fost înmormântată la biserica Sfântul Spiridon din Iași, iar în 1908 rămășițele ei au fost deshumate și mutate în cavoul familiei din cimitirul Eternitatea.

Bănuielile că ar fi spionat pentru Rusia sau pentru antiunioniști, ca și zvonul ușii lăsate descuiate, au rămas în relatările despre ea afirmații ale unor contemporani. Ca fapte apar serviciile făcute pentru Cuza, de la scrisoarea dusă la Paris la informațiile din cercurile antiunioniste. La fel de sigură este grija conspiratorilor ca ea să fie găsită lângă domnitor, în noaptea pregătită anume pentru a-l compromite.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU