Neuroștiința nu a ales încă între două variante care dezbat originea conștiinței: creierul generează conștiința sau conștiința este o caracteristică fundamentală a realității. Christof Koch, unul dintre cei mai renumiți cercetători în neuroștiințe din lume, a abordat această alternativă la cel de-al 15-lea simpozion „Behind and Beyond the Brain”.
Misterul trece mult dincolo de felul în care neuronii procesează informația. Cercetătorii pot observa ce părți ale creierului se activează atunci când cineva vede un obiect, simte durere, își amintește ceva sau ia o decizie. Ce nu pot explica este de ce aceste procese fizice sunt însoțite de o experiență interioară.
Altfel spus, cercetătorii pot studia ce face creierul, dar nu știu încă cum acea activitate produce senzația de a fi conștient. O astfel de schimbare de paradigmă nu este doar o dezbatere filosofică. Ar putea redefini radical modul în care știința abordează inteligența artificială, granițele morții clinice și tratamentul pacienților aflați în stare vegetativă.
„Problema dificilă” a conștiinței
Prezentarea a examinat limitele materialismului — viziunea științifică dominantă, conform căreia tot ce există poate fi explicat, în ultimă instanță, prin materie, energie și legi fizice.
Neuroștiința a făcut progrese enorme în identificarea regiunilor și a rețelelor cerebrale asociate cu conștiința. Ce nu a rezolvat este ceea ce filosofii numesc „problema dificilă” a conștiinței: dificultatea de a explica felul în care activitatea electrică și chimică din creier dă naștere experienței subiective — senzații, emoții, gânduri și sentimentul personal de a fi în viață.
O scanare cerebrală ar putea arăta ce se întâmplă atunci când cineva vede culoarea roșie, de pildă, dar nu poate dezvălui de ce vederea roșului produce vreo senzație.
Experiențe pe care știința nu reușește încă să le explice
Ce ne spun experiențele la limita morții și luciditatea terminală?
Koch se concentrează pe trei domenii majore de incertitudine. Primul este dificultatea de a reduce experiența conștientă în întregime la procesele fizice din creier. Al doilea ține de întrebările ridicate de fizica modernă cu privire la ce ar trebui considerat „real”. Al treilea privește experiențele umane neobișnuite, care rămân greu de explicat cu modelele științifice convenționale.
Printre ele se numără experiențele din pragul morții, stările mistice și episoadele de luciditate terminală — o revenire neașteptată a clarității mentale cu puțin timp înainte de moarte, uneori la persoane cu demență severă sau cu alte afecțiuni care le împiedicau să comunice normal.
Astfel de experiențe nu dovedesc neapărat că poate exista conștiință independent de creier. Koch susține însă că merită investigate serios, fiindcă pot scoate la iveală lacune în explicațiile științifice actuale.
Idealismul și panpsihismul, reevaluate cu metodele de azi
Koch consideră că cercetătorii ar trebui să reconsidere idei filosofice precum idealismul și panpsihismul, fără să renunțe la metodele științifice moderne.
Idealismul susține, în linii mari, că mintea sau conștiința este esențială pentru natura realității. Panpsihismul sugerează că conștiința nu se limitează la oameni sau la animale, ci ar putea fi, dimpotrivă, o proprietate fundamentală, prezentă în întreaga natură, în grade diferite.
Din aceste perspective, conștiința nu ar apărea pur și simplu odată ce creierul ar deveni suficient de complex. Ar putea fi o trăsătură fundamentală a realității înseși.
Teoria informației integrate deschide o posibilitate radicală
Koch este unul dintre principalii susținători ai Teoriei informației integrate, care încearcă să descrie conștiința în termeni matematici. Teoria propune că experiența subiectivă apare în sistemele care combină cantități mari de informație într-un întreg unificat.
Conform acestei viziuni, conștiința depinde nu doar de cantitatea de informație pe care o conține un sistem, ci și de cât de adânc sunt interconectate părțile lui. Spre deosebire de modelele pur biologice, acest cadru matematic susține că orice rețea fizică suficient de complexă – de la sisteme biologice primare la tehnologii avansate – ar putea deține un anumit nivel de experiență subiectivă.
Ideea a fost descrisă ca o versiune științifică a panpsihismului, fiindcă admite posibilitatea ca și alte sisteme decât creierul uman să aibă conștiință.
Căutarea semnelor de conștiință la pacienții care nu reacționează
Koch este cercetător la Institutul Allen pentru Știința Creierului și a fost profesor la MIT și la Caltech. A avut un rol major în studiul științific modern al conștiinței.
Munca lui a inclus dezvoltarea unor abordări noi pentru detectarea posibilelor semne de conștiință la pacienții care par să nu reacționeze. Unele persoane care nu se pot mișca sau comunica pot păstra totuși activitate cerebrală conștientă, iar asta face ca metodele fiabile de detectare să fie potențial importante pentru diagnostic, tratament și pentru deciziile privind îngrijirea medicală.
Întrebarea care rămâne deschisă
Examinând limitele materialismului, întrebările fără răspuns din neuroștiințe și experiențele care rămân greu de clasificat, Koch ajunge la aceeași întrebare: dacă creierul creează cu adevărat conștiința sau dacă aceasta ar putea fi legată de ceva mai profund. Până când neuroștiința va descifra complet acest mecanism, ipotezele investigate de experți precum Christof Koch ne demonstrează că originea conștiinței umane rămâne, cel puțin deocamdată, cea mai profundă enigmă a realității noastre.
Ultimele din Știință
Praful lăsat de anvelope pe șosea ar putea ajuta bacteriile să devină rezistente la antibiotice
Praful ridicat de impactul de la Chicxulub ar fi putut grăbi extincția dinozaurilor
Oamenii trăiesc mai mult, dar petrec tot mai mulți ani în stare de sănătate precară
O singură ședință de saună crește temporar numărul celulelor imune, sugerează un studiu finlandez
Apa carbogazoasă scade pH-ul oral mai puțin decât băuturile răcoritoare cu zahăr, arată un studiu
