Că Homo sapiens s-a născut în Africa, oamenii de știință sunt în mare parte de acord. Timp de decenii, tot ei au considerat că omul modern se trage dintr-un singur grup ancestral principal de pe continent, idee cunoscută drept modelul „Out of Africa”. Un studiu publicat în 2023 în revista Nature sugerează însă că povestea ar putea fi mult mai complicată.

strămoșii Homo sapiens
Homo sapiens s-a născut în Africa, dar strămoșii săi au fost, probabil, mai multe grupuri care au rămas legate între ele

Primii oameni s-au dezvoltat probabil din mai multe grupuri răspândite prin Africa, nu dintr-unul singur, izolat. Aceste comunități au păstrat legătura între ele și s-au amestecat timp de sute de mii de ani. La această concluzie a ajuns o echipă condusă de cercetători de la Universitatea din California, Davis, după ce a analizat ADN-ul populațiilor africane de azi.

Dincolo de locul de origine, mai greu de lămurit rămâne cum s-au despărțit, s-au deplasat, s-au regăsit și s-au influențat reciproc grupurile umane timpurii pe tot cuprinsul continentului.

„Această incertitudine se datorează datelor limitate despre fosile și genomuri străvechi, dar și faptului că registrul fosil nu se potrivește întotdeauna cu ce prezic modelele construite pe baza ADN-ului modern. Noua cercetare schimbă concepția despre originea speciei umane”, a precizat într-o declarație Brenna Henn, profesoară de antropologie la Centrul de Genomică al Universității din California, Davis, și coautoare a studiului.

O populație cu o diversitate genetică ieșită din comun

O parte esențială a studiului s-a sprijinit pe 44 de genomuri secvențiate recent, de la membri de azi ai poporului Nama din sudul Africii. Nama sunt o populație indigenă cunoscută pentru diversitatea genetică neobișnuit de mare în comparație cu multe alte grupuri actuale. Această bogăție a oferit indicii importante despre trecutul îndepărtat al omenirii. Grupul este unic datorită originilor sale străvechi, care datează de acum 100.000 până la 140.000 de ani.

Cercetătorii au strâns probele de salivă între 2012 și 2015, chiar în satele participanților, în timp ce aceștia își vedeau de treburile zilnice.

Cu ajutorul acestor probe și al unor modele computerizate, echipa a testat mai multe teorii despre originile omului, ca să afle dacă ADN-ul de azi se explică mai bine printr-o singură sursă ancestrală sau printr-un model mai amplu, cu mai multe populații interconectate. Rezultatele au arătat că dovezile se potrivesc mult mai bine cu existența mai multor grupuri umane timpurii, care au continuat să se amestece perioade îndelungate.

Prima despărțire, acum 120.000–135.000 de ani, nu a rupt legăturile

Modelul care a explicat cel mai bine datele sugerează că prima despărțire între populațiile primilor oameni a avut loc acum aproximativ 120.000 până la 135.000 de ani. Urmele ei se mai pot detecta și la oamenii de azi.

Înainte de această despărțire, două sau mai multe populații de Homo slab diferențiate făceau schimb de gene de sute de mii de ani. Nici după aceea grupurile nu s-au izolat: oamenii au continuat să se deplaseze între ele și să se împerecheze, iar schimbul de gene a mers mai departe timp de mii de generații.

Cercetătorii au descris acest tablou drept un „trunchi” slab structurat. Rădăcinile oamenilor moderni nu au fost, așadar, o singură populație izolată, ci un ansamblu lax de populații conectate, între care genele au circulat continuu.

O explicație mai simplă, cu consecințe pentru fosile

Potrivit autorilor, acest model de tip rețea ar putea explica diversitatea genetică umană mai bine decât cele mai vechi. Și o face fără să presupună contribuții majore din partea unei populații necunoscute de hominini arhaici din Africa: arată cum tiparele din ADN-ul modern ar fi putut apărea din chiar structura populațiilor umane ancestrale.

„Prezentăm ceva ce nimeni nici măcar nu testase până acum. Este un progres semnificativ pentru știința antropologică”, a spus Henn.

Coautorul Tim Weaver, profesor de antropologie la UC Davis, cercetează fosilele umane timpurii și a adus în echipă experiența sa în compararea lor. Aportul lui a ajutat echipa să coreleze modelele genetice cu aspectul rămășițelor primilor oameni. Weaver a afirmat că rezultatele schimbă modul în care oamenii de știință ar trebui să privească explicațiile de până acum. „Modelele anterioare, mai complicate, propuneau contribuții din partea homininilor arhaici, dar acest model indică altceva”, a spus el.

Consecințele modelului ajung și la felul în care oamenii de știință interpretează registrul fosil. Potrivit studiului, doar 1–4% din diferențierea genetică dintre populațiile umane de azi poate fi pusă pe seama variației dintre aceste populații ancestrale de bază. Altfel spus, cea mai mare parte a acestor diferențe nu vine din deosebirile dintre grupurile străvechi.

Iar pentru că ramurile timpurii ale trunchiului au continuat să se amestece, ele semănau probabil și la înfățișare. Asta înseamnă, au afirmat autorii, că este puțin probabil ca fosilele cu trăsături fizice foarte diferite, precum Homo naledi, să reprezinte linii genealogice care au contribuit direct la evoluția speciei Homo sapiens.

Detalii despre studiuA weakly structured stem for human origins in AfricaAaron P. Ragsdale; Timothy D. Weaver; Elizabeth G. Atkinson et al.·Nature, 2023

Merită să știe și alții asta?
Votează dacă ți-a plăcut articolul.
Jocurile DescopeririCuvinte · logică · quizPune-ți curiozitatea la încercare.Vezi jocurile