Căutarea unor forme de conștiință în Univers ne forțează să regândim nu doar locul omului în cosmos, ci și modul în care definim însăși existența cognitivă. Are conștiința nevoie de carne și sânge pentru a exista? Probabil că nu, susține Eric Schwitzgebel, distins profesor de filosofie la Universitatea din California, Riverside.
Într-un nou document de lucru, Schwitzgebel și Jeremy Pober — în prezent cercetător postdoctoral la Universitatea din Lisabona — susțin că ființele conștiente ar putea exista chiar dacă sunt alcătuite din materiale foarte diferite de cele întâlnite în viața de pe Pământ. Un exemplu provine din recentul film de succes „Project Hail Mary”, care prezintă un extraterestru cu 5 membre și un exterior asemănător unei roci.
În loc să încerce să definească conștiința în sine, cercetătorii pornesc de la presupunerea că aceasta este un fenomen real și recognoscibil. Ei se concentrează asupra unei întrebări mai restrânse: trebuie oare ca acest fenomen să depindă de o biologie de tipul celei de pe Pământ?
Articolul apare într-un moment în care dezbaterile despre o inteligență artificială conștientă devin tot mai frecvente. Deși autorii abordează pe scurt IA, ei nu adoptă o poziție comună cu privire la faptul dacă sistemele actuale sunt conștiente. De fapt, nu sunt de acord între ei în privința anumitor aspecte ale acestei chestiuni. Cu toate acestea, argumentul lor mai amplu lasă deschisă posibilitatea ca într-o zi conștiința să apară în IA, chiar dacă sistemele de astăzi nu o posedă. Importanța acestei dezbateri nu este doar teoretică: modul în care redefinim experiența conștientă va dicta regulile etice prin care omenirea va trata viitoarele sisteme avansate de inteligență artificială sau posibilele civilizații extraterestre.
Ce este „flexibilitatea substratului” și cum permite noi forme de conștiință?
Un concept central al articolului este ceea ce filosofii numesc „flexibilitatea substratului”.
Ideea este simplă: anumite proprietăți pot exista în multe materiale diferite. O ceașcă, de exemplu, poate fi realizată din sticlă, plastic, metal sau alte substanțe. O carte poate exista sub formă de pagini tipărite sau ca fișier digital. La fel, înregistrările pot fi stocate pe vinil sau pe discuri compacte.
Schwitzgebel și Pober susțin că și conștiința se încadrează în această categorie. În viziunea lor, ea nu este neapărat legată de o singură substanță fizică.
„Universul ar putea conține minți mai ciudate decât ne putem imagina”, a spus Schwitzgebel, conform Science Daily.
De ce contează acest studiu pentru noi?
Dacă acceptăm că natura conștiinței nu depinde strict de „carne și sânge”, ne schimbăm radical abordarea față de viitorul inteligenței artificiale și față de eventuala detectare a vieții extraterestre. Nu mai căutăm „oameni pe alte planete”, ci căutăm orice formă de complexitate capabilă să proceseze informația – ceea ce ne forțează să fim mult mai atenți la etica dezvoltării IA pe Pământ.
Viața extraterestră poate lua multe forme
Astronomii estimează că Universul observabil conține aproximativ 1 trilion de galaxii. Planetele par să fie abundente și, cel mai probabil, prezintă medii care diferă dramatic de cele de pe Pământ.
Pentru a-și susține argumentul, Schwitzgebel și Pober estimează că au existat undeva în univers cel puțin 1.000 de civilizații extraterestre cu un comportament sofisticat. Cei doi descriu această cifră drept una conservatoare și fac referire la cercetări care sugerează că estimarea științifică mediană este mai mare decât o civilizație pe galaxie la un moment dat în timpul existenței unei galaxii.
Între timp, astrobiologii au explorat posibilitatea ca viața din alte părți să fie construită din materiale diferite de cele ale vieții de pe Pământ. Cercetătorii au luat în considerare aminoacizi alternativi, solvenți alternativi și chiar structuri chimice complet diferite. Dincolo de carbon și apă, modelele astrobiologice iau în calcul medii extreme unde viața celulară ar putea utiliza metan lichid sau rețele de siliciu, lărgind spectrul formelor fizice teoretice capabile să susțină fenomene cognitive.
Romanul lui Andy Weir, „Project Hail Mary”, oferă un exemplu fictiv viu. În carte, cititorii întâlnesc o specie extraterestră cu o carapace formată din minerale oxidate, sânge de mercur, două sisteme circulatorii, mușchi alimentați cu abur și un creier de cristal. Creatura provine dintr-o lume extrem de fierbinte, cu o atmosferă saturată cu amoniac.
Filosofii nu susțin că o astfel de formă de viață exotică există cu certitudine. Ei argumentează însă că, dacă viața poate apărea într-o gamă largă de condiții chimice și dacă universul oferă nenumărate oportunități pentru dezvoltarea ei, ar fi surprinzător ca fiecare cale evolutivă de succes să ajungă la exact aceleași ingrediente biologice.
Pământul însuși oferă dovezi ale creativității naturii. Caracatițele, albinele și câinii procesează informațiile în moduri diferite. Chiar și pe propria noastră planetă, evoluția a produs o mare varietate de sisteme nervoase, în loc de un model unic. Potrivit autorilor, restul universului ar putea prezenta o diversitate și mai mare.
Principiul copernican al conștiinței
Argumentul principal al autorilor se inspiră din tradiția copernicană din astronomie.
De-a lungul timpului, descoperirile asociate cu Nicolaus Copernic și cu astronomii ulteriori au revelat că Pământul nu este centrul sistemului solar, că sistemul solar nu este centrul galaxiei, iar Calea Lactee nu este centrul Universului. Omenirea a învățat în repetate rânduri că locul său în cosmos este mai puțin special decât se credea odinioară.
Schwitzgebel și Pober sugerează că și conștiința ar putea merita același tratament.
Dacă în Univers există numeroase specii cu comportament sofisticat și cu structuri biologice foarte diferite, atunci presupunerea că acest fenomen aparține doar organismelor ca ale noastre ar reflecta ceea ce autorii numesc „terrocentrism” — tratarea nejustificată a vieții de pe Pământ ca fiind privilegiată în mod unic. Ei se referă la această idee mai amplă drept „principiul copernican al conștiinței”.
Cercetătorii nu susțin că fiecare specie avansată trebuie să fie conștientă. În schimb, ei argumentează că, dacă conștiința apare în rândul ființelor cu comportament sofisticat, ar fi ciudat să concluzionăm că doar organismele cu o biologie asemănătoare cu a noastră ar putea-o experimenta.
Istoria a demonstrat în repetate rânduri că oamenii nu sunt atât de unici sau de centrali pe cât s-a presupus cândva.
Aceeași lecție s-ar putea aplica și conștiinței. În loc să fie o trăsătură rară, limitată la un singur tip specific de organism biologic, conștiința ar putea apărea ori de câte ori evoluția — sau ceva asemănător — generează nivelul potrivit de complexitate.
Întrebarea inteligenței artificiale
Lucrarea ridică, în mod firesc, întrebări despre IA, însă autorii nu merg până la a afirma că sistemele actuale de inteligență artificială sunt conștiente.
Pober susține că posibilitatea existenței mai multor substraturi conștiente nu înseamnă că fiecare substrat poate susține conștiința. În viziunea sa, nu există niciun motiv să presupunem că hardware-ul computerelor de astăzi dă naștere unei experiențe conștiente.
Schwitzgebel este ceva mai receptiv la această posibilitate. Acesta susține că, odată ce respingem ideea că pentru conștiință este nevoie de biologia umană, devine mai greu să respingem sistemele pe bază de siliciu doar pentru că sunt alcătuite din siliciu, și nu din țesut organic.
Într-un sens mai larg, Schwitzgebel consideră că dezbaterea s-a concentrat pe întrebarea greșită.
„S-a concentrat prea mult pe întrebarea dacă siliciul poate reproduce un creier uman și nu suficient pe întrebarea mai amplă referitoare la ce tipuri de sisteme pot fi conștiente”, a spus el.
Lucrarea face distincția între proprietăți extrem de specifice și categorii mai largi. A întreba dacă conștiința umană poate fi reprodusă într-un substrat diferit este o întrebare foarte specifică, deoarece conștiința umană poate depinde de multe detalii ale biologiei umane. Conștiința ca fenomen general este un concept mai larg.
Autorii compară această distincție cu zborul. A întreba dacă o altă creatură poate reproduce exact stilul de zbor al unui vultur este diferit de a întreba dacă zborul în sine poate apărea sub alte forme. Colibri, liliecii și insectele zboară toate, dar o fac în moduri diferite.
În mod similar, conștiința poate lua multe forme în întregul Univers, fără a semăna neapărat cu conștiința umană.
Ce înseamnă, de fapt, „flexibilitatea substratului”?
Un mic exercițiu de imaginație: să ne gândim la zbor. Un vultur zboară folosind pene și aripi biologice, un avion zboară folosind metal și motoare cu reacție, iar o dronă zboară folosind elice de plastic. Deși „hardware-ul” (pene vs. metal) este complet diferit, „funcția” (zborul) este aceeași. Filosofii spun că și conștiința ar putea funcționa la fel: este „zborul” minții, care poate apărea atât într-un creier organic (vultur), cât și, teoretic, într-un sistem sofisticat de siliciu (avion).
Depinde conștiința de carne și sânge?
Răspunsul este aproape sigur negativ, potrivit lui Eric Schwitzgebel, distins profesor de filosofie la Universitatea din California, Riverside.
În cele din urmă, acceptarea ideii că Universul ascunde structuri pe care nu le putem încă intui ne eliberează de „terrocentrism” și ne pregătește, cel puțin teoretic, pentru viitoarele întâlniri cu inteligențe non-umane.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Keratina din lână a generat un țesut osos mai bine organizat decât colagenul, la șobolani
Cea mai mare parte a aluminiului din lume își are originea într-o rocă cu aspect ciudat
Statul într-un picior a prezis cât vor trăi vârstnicii mai bine decât testul cardiopulmonar
Un izotop care nu există natural pe Pământ și valorează 25,6 milioane de dolari gramul tocmai a devenit mai ușor de produs
