Filozoful și consilierul filosofic Ross Channing Reed, profesor la Universitatea din Missouri, SUA, susține că sophrosyne — virtutea greacă a echilibrului sufletesc, a moderației și a cunoașterii de sine — este tot mai absentă în era inteligenței artificiale și a rețelelor sociale. Pornind de la Heraclit, Platon și Aristotel, analiza arată că această virtute nu este înnăscută, ci se dobândește prin practică, și că se află în strânsă legătură cu eudaimonia, conceptul grecesc al vieții împlinite. Declinul ei alimentează incivilitatea, dependența de ecran și erodarea dialogului rațional, cu efecte care ajung până la democrație. Recuperarea sophrosyne-ului începe, potrivit autorului, cu recunoașterea importanței sale, a declinului său și a factorilor care au condus la acest declin.
Trimiterea de mesaje la volan. Hărțuirea altora pe rețelele sociale. Aderarea la cea mai recentă teorie a conspirației. Prezentarea drept proprii a unor lucrări generate de inteligența artificială.
Poate părea o listă întâmplătoare de vicii ale secolului XXI. Toate pot fi însă privite ca exemple ale pierderii unei singure virtuți: sophrosyne.
Un concept din Grecia Antică, sophrosyne — pronunțat „so-fro-si-ne” — este ceea ce astăzi ar putea fi numit „echilibru sufletesc”. Reprezintă o constelație de trăsături, printre care moderația, capacitatea de reflecție și cunoașterea de sine. Se regăsesc la genul de persoană care se poate respecta și încrede în sine și care, la rândul ei, este respectată și crezută de ceilalți. Într-o epocă în care algoritmii încurajează reacțiile impulsive și mândria excesivă, recuperarea acestei capacități de autocontrol determină nu doar sănătatea mintală individuală, ci și supraviețuirea dialogului rațional în societate.
Filosoful Ross Channing Reed cercetează legătura dintre virtute și fericire. A observat îndeosebi o conexiune între sophrosyne și eudaimonia, conceptul filosofic grecesc pentru fericire, sau pentru a trăi bine, după cum a explicat într-un articol în publicația The Conversation.
Ce este virtutea sophrosyne: armonia sufletului în filosofia antică
Pentru greci, sophrosyne însemna excelența caracterului, moderația și autocontrolul. Era legată de phronesis, înțelepciunea practică, și se afla într-un contrast marcant cu hubris — mândria excesivă, încrederea de sine periculoasă și lipsa de introspecție. Dacă virtutea sophrosyne reprezenta idealul cunoașterii propriilor limite, hubris era exact opusul: o aroganță periculoasă care, în contextul modern, se traduce prin iluzia omului că poate cunoaște și controla totul prin simpla accesare a unui ecran. Heraclit, filosof care a trăit în jurul anului 500 î.e.n., considera sophrosyne cea mai importantă virtute dintre toate.
Platon, care a predat un secol mai târziu, descria sophrosyne drept capacitatea de a te cunoaște pe tine însuți — și de a ști când nu știi ceva. În „Republica”, el a comparat sophrosyne cu o armonie sau o prietenie între cele trei părți ale sufletului: rațiunea, spiritul și dorințele trupești.
Aristotel, elevul lui Platon, susținea că sophrosyne le permite oamenilor să găsească echilibrul între autoindulgență și abnegație — asemenea cuiva care încearcă să facă mișcare în cantitatea potrivită, nici prea multă, nici prea puțină. Pentru Aristotel, era o virtute care se dezvoltă prin practică, întocmai ca antrenamentul pentru un sport sau învățarea unui instrument muzical.
Pe scurt, echilibrul sufletesc nu este înnăscut, ci trebuie învățat.
Disciplina și discernământul
Prof. Reed consideră că sophrosyne rămâne esențială pentru o viață bună — viața de eudaimonia, a fericirii și a împlinirii umane. Nu este un sentiment trecător, ci sentimentul de a fi cea mai bună versiune a sinelui. Presupune un fel de satisfacție care nu este posibilă fără cunoaștere de sine și autocontrol.
Mai mult, ea cere capacitatea de a distinge binele de rău, adevărul de fals — capacități care nu sunt înnăscute, ci se dobândesc prin practică constantă. Fără sophrosyne, ar putea să nu fie posibilă discernerea a ceea ce este bine pentru sine sau pentru ceilalți. Iar chiar și atunci când o astfel de discernere ar fi posibilă, absența sophrosyne-ului ar putea lipsi omul de voința de a duce lucrurile la bun sfârșit.
Ba mai mult, aceste calități ar putea fi cu atât mai importante odată cu ascensiunea inteligenței artificiale și a rețelelor sociale. În practica sa de consiliere, autorul a lucrat cu oameni precum „Brian”, un idealist care își dorea ca adevărul și dreptatea să învingă răul și opresiunea.
Problema era că nu știa cum să-și verifice sursele. Pe măsură ce pandemia de COVID-19 se intensifica, Brian a alunecat într-o spirală a teoriilor conspirației. Era convins că urmele de condens lăsate de avioane erau „chemtrails”, un complot guvernamental de spălare a creierului, și se revolta împotriva „Noii Ordini Mondiale”. Crezând că le știe pe toate, nu mai era deschis la un dialog rațional.
Însă, dacă Brian este un exemplu al pierderii sophrosyne-ului, o altă persoană cu care autorul a lucrat, „Lee”, arată cum poate fi cultivată. Lee petrecea destul de mult timp pe rețelele sociale, dar a început să se întrebe cum o afectează acest lucru. A încetinit ritmul, și-a luat mai multe pauze și a început să fie mai atentă la ce făcea mintea ei și la cum se simțea.
Pe măsură ce a devenit mai conștientă de sine, Lee și-a dat seama că își irosea timpul. Nu mai avea nicio legătură cu motivele pentru care începuse să folosească rețelele sociale.
„Consumul de rețele sociale mă făcea să mă simt neliniștită. Era ca și cum m-aș fi îndopat cu mâncare nesănătoasă. Acum citesc mai multe cărți, pregătesc mâncare și fac plimbări în timpul pe care îl petreceam pe rețelele sociale.”, a spus ea.
Efectul de undă
Pentru greci, sophrosyne era un ideal fără egal. În anii 1960, însă, Edith Hamilton și Huntington Cairns, cercetători ai operei lui Platon, deplângeau faptul că aceasta nu mai era „printre idealurile noastre”. Constatarea pare cu atât mai adevărată astăzi, iar consecințele mai largi sunt ușor de observat.
În primul rând, incivilitatea este în creștere, în toate formele ei specifice secolului XXI — de la agresivitatea la volan până la hărțuirea cibernetică. După izolarea provocată de pandemie a apărut chiar și un termen nou pentru incivilitatea socială generală: „jet lag social”.
Declinul sophrosyne-ului poate duce, de asemenea, la dependența de ecran și la scăderea capacității de concentrare și de focalizare — factori care, la rândul lor, pot submina civilitatea. Căci civilitatea presupune o conștientizare susținută a sinelui și a celorlalți.
Consecințele depășesc cercul prietenilor, al familiei și al colegilor de muncă și ating democrația însăși. Atunci când echilibrul sufletesc are de suferit, mândria excesivă și încrederea de sine exagerată afectează capacitatea de a purta un dialog rațional și de a respecta diferențele celorlalți.
Virtute atemporală
Potrivit autorului, la pierderea sophrosyne-ului au contribuit o serie de factori, printre care reducerea finanțării pentru educație, accentul tot mai mare pus pe predarea orientată spre examene și inegalitatea economică în creștere, care lasă mai puțin timp și mai puțină energie pentru lucruri precum dezvoltarea personală.
Un alt factor este declinul relațiilor de mentorat, pe care grecii antici le socoteau esențiale pentru dezvoltarea intelectuală și morală. O adevărată relație de mentorat presupune deopotrivă instruire și conducere prin exemplu. Ține de caracter, nu de succesul măsurat în bogăție și statut. Astăzi, mentorii par să fi fost în mare parte înlocuiți de celebrități și de cultura eroilor, cei bogați și faimoși fiind prezentați drept modele demne de urmat.
În viziunea autorului, primul pas către recuperarea sophrosyne-ului este recunoașterea importanței sale pentru viața bună. Al doilea este recunoașterea declinului său. Al treilea este înțelegerea factorilor care au dus la acest declin.
Temperanța, moderația, autocontrolul, discernământul — calități precum acestea alcătuiesc o excelență a caracterului atemporală, care nu poate fi falsificată. Iar a deveni o astfel de persoană cere îndrumare, practică și consecvență. În fața unei tehnologii care ne fragmentează atenția, eudaimonia — viața împlinită — nu se mai obține prin acumulare de informație, ci prin curajul de a pune pauză, de a reflecta și de a redescoperi echilibrul sufletesc antic.
(FAQ) Întrebări frecvente despre virtutea sophrosyne și echilibrul digital
Ce este virtutea antică sophrosyne?
Cum ne ajută sophrosyne în era rețelelor sociale și a inteligenței artificiale?
Care este legătura dintre sophrosyne și eudaimonia (fericirea)?
Cum pot cultiva acest echilibru sufletesc în viața de zi cu zi?
Ce mai e nou în Cultură şi Societate?
Copiii invizibili ai Sudanului: născuți în timpul războiului, fără identitate legală
Imaginile din satelit arată cum Rusia câștigă cursa pentru Arctica, în timp ce SUA încearcă să recupereze terenul pierdut
Oamenii trăiesc mai mult, dar petrec tot mai mulți ani în stare de sănătate precară
Consumul de alcool în timpul sarcinii a crescut semnificativ în SUA în ultimul deceniu
