Târziu în noapte, când totul pare liniștit, unii oameni aud un zumzet persistent. Acesta poate părea ca un sunet înfundat de motor care funcționează undeva în apropiere. Pentru unii, este doar iritant. Altora le poate perturba somnul, le poate provoca stres și chiar le poate da stări de rău fizic. Descifrarea acestei iluzii acustice este esențială nu doar pentru tratarea pacienților afectați de insomnii severe, ci și pentru a înțelege limitele modului în care creierul uman procesează infrasunetele din mediul modern.
Ceea ce face această experiență deosebit de ciudată este faptul că multe persoane aflate exact în același loc nu aud absolut nimic. Sunetul pare adesea mai puternic în interior, în special în dormitoare, noaptea. Oamenii caută afară o sursă evidentă, dar de multe ori nu găsesc nimic care să explice fenomenul.
Ce este fenomenul The Hum (Zumzetul) și cum s-a răspândit global?
Fenomenul este cunoscut sub numele de „The Hum” (Zumzetul). Rapoartele au atras pentru prima dată atenția în Bristol, Anglia, la mijlocul anilor 1970, când locuitorii au început să scrie scrisori despre un sunet inexplicabil de joasă frecvență, care părea imposibil de localizat.
La un moment dat, oamenii au suspectat ventilatoare industriale mari din interiorul unui depozit al unui magazin universal. Cu toate acestea, chiar și după închiderea depozitului, raportările au continuat. Plângeri similare au apărut ulterior în alte orașe britanice, în special în comunitățile de coastă precum Plymouth, Southampton, Swansea și Hythe.
Misterul nu a rămas în Marea Britanie. În anii 1990, au apărut raportări în Taos, New Mexico, și Kokomo, Indiana. De atunci, oameni din Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Norvegia și mai multe orașe europene au descris că aud același tip de sunet.
Rapoartele au devenit suficient de frecvente încât profesorul canadian Glen MacPherson a creat proiectul „The World Hum Map and Database” în 2012. Proiectul colectează relatări de la oameni din întreaga lume care cred că au experimentat fenomenul.
În căutarea unei surse reale
De-a lungul anilor au fost propuse numeroase explicații. Unele indică zgomotul produs de om, provenit de la sistemele de ventilație, pompele de căldură, trafic, fabrici sau turbine eoliene. Altele sugerează cauze naturale, precum valurile oceanului sau vântul care suflă peste peisaje. Teorii mai neobișnuite au dat vina pe orice, de la proiecte guvernamentale secrete până la extratereștri.
Oamenii de știință au adoptat o abordare mai practică, studiind dacă persoanele care aud „The Hum” detectează sunete reale de joasă frecvență pe care alții nu le percep.
Cu câțiva ani în urmă, cercetătorul în domeniul auzului Markus Drexl și colegii săi de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie (NTNU) au investigat această chestiune studiind 28 de persoane din Germania care raportaseră că aud sunete inexplicabile de zumzet sau bâzâit. Echipa a examinat dacă aceste persoane aveau un auz neobișnuit de sensibil, care le permitea să detecteze sunete de joasă frecvență pe care majoritatea oamenilor nu le pot auzi.
„Știm că există persoane care aud sunete de joasă frecvență care pot fi măsurate, chiar dacă alții nu le aud. Dar nu este atât de ușor să găsim sursa acestor unde sonore, deoarece este dificil să localizăm sunetele de joasă frecvență”, a afirmat Markus Drexl.
Sunetele de joasă frecvență sunt greu de localizat deoarece lungimile lor de undă mari pot parcurge distanțe considerabile. Un sunet poate părea apropiat, în vreme ce sursa sa reală se află la kilometri distanță.
Nu toată lumea are un auz excepțional
Cercetătorii au testat participanții pentru a vedea dacă aceștia erau neobișnuit de sensibili la sunetele de joasă frecvență. Rezultatele au fost surprinzătoare. Majoritatea participanților nu au prezentat un auz peste medie. Doar două persoane au demonstrat un auz îmbunătățit la anumite frecvențe joase.
„Chiar dacă grupul pe care l-am testat a fost mic, aceasta înseamnă totuși că ipoteza unui auz deosebit de bun pentru sunetele de joasă frecvență nu se aplică în cazul majorității oamenilor”, a mai spus Drexl.
Descoperirea sugerează că este puțin probabil ca un auz excepțional să explice majoritatea cazurilor de „The Hum”. Cercetătorii observă totuși că unele persoane pot avea intervale de frecvență foarte înguste în care auzul lor este neobișnuit de sensibil. Testele standard de auz adesea nu pot detecta aceste diferențe minuscule.
Când urechea creează sunet
Ancheta a analizat și o posibilitate neobișnuită. Urechea internă, mai precis o structură numită cohlee, poate genera singură sunete slabe. Aceste sunete, cunoscute sub numele de emisii otoacustice, sunt un produs secundar al sistemului natural de amplificare a sunetului al urechii. Aceste emisii otoacustice spontane sunt, în esență, vibrații mecanice emise de celulele din cohlee în absența oricărui stimul extern. Deși sunt un fenomen detectabil medical, ele nu pot justifica ampla distribuție a rapoartelor despre The Hum.
„Majoritatea dintre noi nu auzim aceste sunete. Cu toate acestea, câteva persoane pot auzi efectiv sunetele pe care urechea le produce. Iar aceste sunete pot fi măsurate obiectiv”, a mai declarat Drexl.
Oamenii de știință pot detecta aceste emisii folosind microfoane sensibile plasate în interiorul canalului auditiv. În unele cazuri, acestea pot contribui la tinitus, descris de obicei ca un sunet de țiuit în urechi.
„O ipoteză era că participanții din grupul nostru puteau auzi emisiile otoacustice la frecvențe joase. De aceea am testat dacă le aveau”, spune Drexl.
Cercetătorii nu au găsit dovezi că aceste sunete generate de ureche ar explica relatările participanților.
De ce aud un zumzet în urechi noaptea? Legătura cu tinitusul de joasă frecvență
Studiul a indicat o altă explicație. „Apoi, există persoane care aud ceva ce nu poate fi măsurat obiectiv. Credem că persoanele din această categorie suferă de o formă de tinitus de joasă frecvență”, a afirmat Drexl.
Tinitusul afectează milioane de oameni din întreaga lume. Acesta apare atunci când o persoană aude un sunet fără ca acesta să fie generat de o sursă externă. Sunetul poate semăna cu un țiuit, un bâzâit, un șuierat, un pocnet sau un zumzet.
Mulți oameni presupun inițial că sunetul provine de undeva din mediul lor. Abia după ce îl aud în mod repetat în diferite locații își dau seama că sursa ar putea fi în interiorul propriului sistem auditiv. Potrivit cercetătorilor, acest lucru pare să explice multe dintre relatările asociate cu „The Hum”.
„Pe baza rezultatelor noastre, deși nu am exclus cazurile de surse fizice externe de sunet, sugerăm că tinitusul subiectiv în gama de frecvențe joase este adesea cauza percepției pulsărilor de sunet de frecvență joasă”, a spus Markus Drexl.
De ce este această descoperire atât de importantă? Dincolo de explicația medicală, rezolvarea misterului „The Hum” schimbă complet perspectiva asupra limitelor noastre umane. Timp de decenii, acest zgomot surd a alimentat frici colective, izolare și teorii ale conspirației, aducând la disperare comunități întregi care căutau o sursă externă. Prin mutarea sursei zumzetului din mediul înconjurător direct în interiorul corpului nostru, știința oferă în primul rând o ușurare psihologică uriașă celor afectați: demonstrează că nu își pierd mințile. Mai mult, ne arată cât de fragilă este granița dintre realitatea fizică obiectivă și modul iluzoriu în care propriul creier poate «inventa» zgomotul de fond al lumii.
Ce mai trebuie să afle oamenii de știință
Studiul nu rezolvă toate cazurile. Unele sunete de frecvență joasă din mediul înconjurător sunt foarte reale și măsurabile. Anumite persoane pot auzi cu adevărat sunete pe care alții nu le percep.
În același timp, cercetarea evidențiază cât de multe rămân necunoscute despre modul în care oamenii procesează sunetele de frecvență foarte joasă și infrasunetele. Oamenii de știință înțeleg auzul la frecvențe mai înalte mult mai bine decât înțeleg sunetele sub aproximativ 250 de hertzi, în special cele sub 20 de hertzi.
„Ceea ce știm despre sistemul auditiv se bazează în principal pe modul în care captăm și procesăm sunetul cu frecvențe mai înalte. Știm mai puțin despre modul în care sistemul auditiv gestionează și procesează sunetele de joasă frecvență sau infrasunetele”, a mai spus Drexl.
Interesul pentru zgomotul de joasă frecvență a crescut în ultimul deceniu, pe măsură ce comunitățile dezbat efectele potențiale ale echipamentelor industriale, sistemelor de transport și altor tehnologii moderne.
„Dacă vrem să realizăm o evaluare aprofundată a sunetelor de joasă frecvență și a infrasunetelor, trebuie mai întâi să înțelegem mai bine modul în care sistemele senzoriale procesează sunetele de joasă frecvență și infrasunetele”, a conchis cercetătorul.
Deocamdată, „The Hum” rămâne una dintre cele mai neobișnuite experiențe raportate de oameni din întreaga lume. În unele cazuri, sursa poate fi în mediul înconjurător. În multe altele, răspunsul poate fi mult mai aproape decât s-ar fi așteptat cineva. Studiul complet a fost publicat în revista PLOS One.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Conștiința ar putea fi o trăsătură fundamentală a realității, nu un produs al creierului
Praful lăsat de anvelope pe șosea ar putea ajuta bacteriile să devină rezistente la antibiotice
Praful ridicat de impactul de la Chicxulub ar fi putut grăbi extincția dinozaurilor
Oamenii trăiesc mai mult, dar petrec tot mai mulți ani în stare de sănătate precară
