Majoritatea studiilor și modelelor despre energia eoliană pleacă de la ideea că cerul este senin și uscat. În realitate, de cele mai multe ori este înnorat, mai ales deasupra oceanului.

cum influențează norii turbinele eoliene
Turbinele eoliene captează energia vântului din stratul de aer de lângă sol, a cărui înălțime urcă și coboară odată cu norii

Pe baza datelor satelitare, oamenii de știință estimează că norii acoperă de obicei aproximativ 67% din suprafața Pământului. Peste oceane, proporția e și mai mare: cercetările sugerează că, în orice moment, mai puțin de 10% din cerul de deasupra mării este fără nori.

Iar lumea se bazează din ce în ce mai mult tocmai pe energia parcurilor eoliene offshore, deși despre funcționarea lor în condiții reale avem încă multe de învățat. Pe măsură ce tot mai multe țări investesc în astfel de parcuri ca să nu mai depindă de combustibilii fosili, felul în care le influențează norii devine o întrebare care trebuie neapărat lămurită.

Un nou studiu, publicat în revista Journal of Renewable and Sustainable Energy, arată cum pot influența norii energia pe care o produc turbinele eoliene, dar și cum îi afectează turbinele, la rândul lor, pe nori. În simulările cercetătorilor, parcurile eoliene aflate sub un anumit tip de nori joși reușeau să capteze mai multă energie atunci când deasupra norilor era aer mai uscat.

„Modelarea precisă a interacțiunilor dintre parcurile eoliene și atmosferă este esențială pentru a prevedea producția de energie și pentru a ghida proiectarea parcurilor eoliene. Rolul norilor în aceste interacțiuni rămâne însă puțin înțeles”, au scris autorii, o echipă condusă de fizicianul Davide Selvatici, de la Universitatea din Twente, din Olanda.

Stratul de aer urcă și coboară, turbinele rămân la aceeași înălțime

Norii sunt fenomene surprinzător de complexe, formate din picături de apă sau de gheață, și de obicei stau suspendați între două limite-cheie ale atmosferei. Dedesubt se află stratul limită atmosferic, aerul de lângă sol, influențat de frecarea cu elemente precum copacii, dealurile, casele și chiar suprafața oceanului. Deasupra se află tropopauza, punctul în care aerul nu se mai răcește pe măsură ce altitudinea crește.

Stratul limită atmosferic urcă și coboară din numeroase motive, în timp ce înălțimea unei turbine eoliene rămâne aceeași. Și totuși, tocmai din acest strat se extrage energia vântului.

Studiul s-a concentrat exclusiv pe norii stratocumulus, acel tip de nori joși care formează adesea un strat mare, aproape continuu, chiar la marginea de sus a stratului limită atmosferic.

Un nor mai rece, mai multă energie pentru turbine

Selvatici și echipa sa au simulat parcuri eoliene aflate sub nori stratocumulus, în diferite condiții. Avantajul aerului uscat începe chiar în nor, pe care îl răcește, pentru că îi trimite înapoi mai puțină căldură decât aerul umed.

Aerul răcit devine mai greu și coboară, dar mișcarea lui agită stratul limită atmosferic, care se umflă și ajunge, de fapt, să împingă în sus întregul „sandviș” de nori. Stratul limită, acum mai înalt și mai agitat, le oferă turbinelor mai multă energie de captat.

Aerul umed de deasupra norilor a avut efectul opus. Când gradientul de energie dintre nori și aerul de deasupra lor este mai mic, slăbește și forța motrice care ar agita puternic stratul limită atmosferic și l-ar umfla. Stratul rămâne la o altitudine joasă, aproape de suprafața Pământului, și stă în calea vântului: îl încetinește și îi consumă energia până să ajungă la parcul eolian.

„O analiză a bilanțului energetic arată faptul că condițiile din troposfera liberă modifică grosimea stratului limită și transportul turbulent, de sus în jos, al energiei cinetice spre parcul eolian”, au concluzionat Selvatici și colegii săi.

Și turbinele schimbă norii

Influența merge însă în ambele sensuri: turbinele afectează și ele norii joși și subțiri. „În cazul norilor dintr-un strat limită de mică grosime, cu baza aproape de vârful rotorului, parcurile eoliene pot reduce conținutul de apă lichidă și gradul de acoperire cu nori, în concordanță cu observațiile satelitare”, au notat cercetătorii.

„Rezultatele noastre sugerează că interacțiunile bidirecționale dintre parcurile eoliene și nori ar trebui luate în considerare la planificarea și instalarea marilor parcuri eoliene offshore”, au adăugat ei.

Simulările arată că producția unui parc eolian aflat sub nori stratocumulus depinde și de un strat de aer la care turbinele nu ajung: cel de deasupra norilor. Când acest aer e uscat, stratul din care turbinele își iau vântul se ridică, iar spre ele coboară mai multă energie. Când e umed, stratul rămâne jos și frânează vântul înainte să ajungă la parc.

Subiectul este destul de tehnic, dar aceste variabile ar putea avea implicații pentru proiectele de parcuri eoliene: pentru felul în care sunt dispuse turbinele, pentru locul în care sunt construite și pentru câtă energie ne putem aștepta să obținem de la ele în condiții diferite. Ca pas următor, cercetătorii vor să facă simulări asemănătoare pentru o gamă mai largă de condiții meteorologice și pentru parcuri eoliene cu alte caracteristici de proiectare.

Detalii despre studiuEffect of tropospheric moisture and temperature on the interaction between wind farms and low-level cloudsDavide Selvatici; Thijs van den Ham; Richard J. A. M. Stevens·Journal of Renewable and Sustainable Energy, 2026

Merită să știe și alții asta?
Votează dacă ți-a plăcut articolul.
Jocurile DescopeririCuvinte · logică · quizPune-ți curiozitatea la încercare.Vezi jocurile