Oxigenul dispare rapid din oceane și din sistemele de apă dulce, iar acest declin ar putea împinge planeta într-o „zonă periculoasă”, avertizează o echipă de oameni de știință coordonată de Institutul de Oceanografie Scripps al Universității din California, San Diego. Această scădere a oxigenului din oceane și ape dulci amenință direct lanțurile trofice și capacitatea ecosistemelor acvatice de a regla clima globală. Unele dintre schimbările rezultate ar putea persista timp de secole și s-ar putea să nu fie reversibile în timpul vieții unei generații umane.
Noua analiză examinează dezoxigenarea mediului acvatic — scăderea nivelurilor de oxigen dizolvat în ocean (dezoxigenarea oceanelor), în apele de coastă, râuri, lacuri și cursuri de apă. Cercetătorii au evaluat modul în care această problemă tot mai gravă interacționează cu cele 9 procese majore ale sistemului terestru incluse în cadrul „Limitelor planetare”. Recunoașterea dezoxigenării ca a zecea „limită planetară” nu este doar o chestiune birocratică, ci un semnal de alarmă că ecosistemele pe care ne bazăm pentru hrană și stabilitate climatică se apropie de un punct critic.
Introdus în 2009, acest cadru identifică procesele de mediu esențiale pentru menținerea unei planete stabile și reziliente și urmărește totodată modul în care activitatea umană împinge aceste sisteme dincolo de limitele de siguranță. Cele nouă limite planetare sunt schimbările climatice, acidificarea oceanelor, pierderea biodiversității, încărcarea cu aerosoli atmosferici, epuizarea stratului de ozon stratosferic, schimbările privind apa dulce, schimbările în utilizarea terenurilor, poluarea chimică și fluxurile biogeochimice (inclusiv ciclul azotului). Cercetătorii susțin că nivelurile de oxigen dizolvat ar trebui, de asemenea, incluse în mod oficial.
„Sănătatea și stabilitatea planetei noastre depind de sănătatea și stabilitatea ecosistemelor acvatice, care au nevoie de oxigen pentru a funcționa normal. Acest studiu este conceput pentru a atrage atenția asupra dezoxigenării acvatice ca amenințare globală și pentru a arăta că aceasta nu acționează izolat.”, a declarat autoarea principală Erica Ferrer, absolventă a Institutului de Oceanografie Scripps și actualmente cercetătoare postdoctorală la Centrul Național pentru Analiză și Sinteză Ecologică al Universității din California, Santa Barbara.
Aparent invizibil de la suprafață, acest fenomen înseamnă, de fapt, că oceanul se sufocă. Scăderea oxigenului din ape nu duce doar la dispariția unor specii izolate, ci creează uriașe «zone moarte» subacvatice unde nicio formă de viață complexă nu mai poate supraviețui. De ce este vital să știm asta? Pentru că sănătatea oceanelor nu este doar o problemă ecologică îndepărtată: ele reprezintă plămânul ascuns al planetei, sursa principală de hrană pentru miliarde de oameni și scutul nostru principal împotriva haosului climatic. Odată ce apele Pământului rămân fără oxigen, întregul sistem care face planeta locuibilă riscă să intre în colaps.
De ce scade oxigenul din oceane: rolul încălzirii globale și al poluării
Încălzirea globală provocată de om, poluarea excesivă cu nutrienți și schimbările în mișcarea și ventilarea apelor mai adânci sunt principalele forțe care determină dezoxigenarea mediului acvatic. Mecanismul este simplu: apa mai caldă reține natural mai puțin oxigen dizolvat. În paralel, excesul de nutrienți proveniți din agricultură provoacă înflorirea masivă a algelor; când acestea mor și se descompun, bacteriile consumă cantități uriașe din oxigenul vital rămas în apă.
Pe măsură ce nivelurile de oxigen scad, ele pot perturba procesele biologice și chimice care ajută la reglarea climei Pământului. Scăderea amenință totodată organismele din întreaga rețea trofică acvatică, de la viața microscopică până la pești și rechini.
Chiar și mamiferele marine pot avea de suferit, deși respiră aer la suprafață. Pierderea oxigenului poate reduce sau reloca prada acestora, poate deteriora habitatele și poate altera rețelele trofice de care depind.
Corelarea dezoxigenării cu alte riscuri planetare
Ferrer și oceanografa biologică de la Scripps, Lisa Levin, autoarea principală a studiului, au dezvoltat ideea acestei analize după ce au participat la COP25, Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice din 2019, desfășurată la Madrid.
Ele speră că rezultatele vor încuraja cercetătorii și factorii de decizie să analizeze pierderea de oxigen din mediul acvatic alături de schimbările climatice, poluare, declinul biodiversității și alte presiuni asupra planetei, în loc să o trateze ca pe o problemă separată.
„Includerea dezoxigenării mediului acvatic în cadrul «Limitelor planetare» ne va ajuta să înțelegem impactul acesteia asupra stabilității sistemului terestru. Atenuarea impactului acesteia reprezintă o componentă esențială pentru menținerea biodiversității și a climei.”, a afirmat Ferrer.
Sprijin pentru cercetare și publicare
Ferrer a finalizat această analiză în cadrul cercetării sale doctorale la Scripps. Munca sa a fost susținută de Programul de burse de cercetare pentru doctoranzi al Fundației Naționale pentru Știință, de finanțare pentru doctoranzi din partea Scripps și a Universității din California, San Diego, precum și, ulterior, de sprijin postdoctoral din partea Universității din California, Santa Cruz și a Universității din California, Santa Barbara.
Concluzia echipei de la Scripps este clară: criza climatică nu se rezumă doar la aerul pe care îl respirăm la suprafață. Stoparea dezoxigenării apelor trebuie să devină la fel de urgentă precum reducerea emisiilor de carbon, înainte ca daunele aduse biodiversității marine să devină complet ireversibile.
Studiul a fost publicat pe 30 iunie 2026 în revista Limnology and Oceanography.
Ce s-a mai descoperit în Natură & Geografie?
Țânțarii încep să dea semne de rezistență la un insecticid obișnuit
Minus 84 °C în Antarctica, cea mai scăzută temperatură de pe Pământ din 2012
Praful ridicat de impactul de la Chicxulub ar fi putut grăbi extincția dinozaurilor
Secarea Mării Aral a eliberat aproximativ 825 de milioane de tone de CO₂ începând cu 1960
