Țara cu 130 de zile de ploaie pe an, obișnuită să lupte cu inundațiile, se confruntă cu seceta. Ce se întâmplă în Europa din cauza căldurii extreme

Europa se confruntă cu o vară tot mai dificilă, marcată de temperaturi ridicate, secetă și scăderea accentuată a nivelurilor râurilor, în timp ce transportul fluvial, turismul și rezervele de apă sunt afectate. Din Țările de Jos până în România, autoritățile se pregătesc pentru consecințele unei crize hidrice care, potrivit experților, se manifestă mai devreme și mai intens decât era anticipat.

Albiile secate au lăsat case plutitoare pe uscat. Nave de croazieră au eșuat, iar vasele de marfă își reduc încărcăturile ca să mai poată naviga. Scenele se petrec în Țările de Jos, o țară cu un sfert din teritoriu sub nivelul mării, cunoscută pentru lupta sa împotriva inundațiilor și pentru un climat în care se înregistrează, potrivit publicației Dutch Ready, 100 de minute de ploaie pe zi și 130 de zile de ploaie pe an. Aici autoritățile tocmai au declarat oficial o penurie de apă și au ridicat nivelul național de răspuns la secetă la Nivelul 2.

Acest deficit hidric extrem, care reproduce cu decenii mai devreme cele mai pesimiste scenarii climatice, demonstrează că lipsa apei a devenit o amenințare sistemică pentru infrastructura și comerțul european.

Ce a declanșat penuria și ce măsuri pregătesc autoritățile olandeze

„Din cauza secetei persistente, în țara noastră intră mai puțină apă prin ploi și râuri, în timp ce cererea de apă este în creștere”, a transmis Ministerul Infrastructurii și Gospodăririi Apelor.

Autoritățile și companiile de apă evaluează acum măsurile prin care ar putea reduce consumul. Două variante se află pe masă: diminuarea pompării apei subterane și operarea mai rară a ecluzelor, pentru a limita pătrunderea apei sărate în interiorul țării. Când debitul râurilor scade drastic, presiunea naturală a apei dulci dispare, permițând apei sărate din Marea Nordului să avanseze în rețeaua de canale, un fenomen care amenință direct agricultura și ecosistemele locale. Alimentarea cu apă potabilă nu este afectată, precizează ministerul, care îi îndeamnă totuși pe oameni să consume apa „în mod conștient”.

În România, îndemnul la cumpătare a fost deja depășit de măsuri concrete. Administrația Națională „Apele Române” a anunțat pe 23 iulie că râurile Valea Mare și Timercea, din județul Arad, au ajuns la debit zero, iar patru stații hidrometrice din bazinul Crișuri au înregistrat noi minime istorice. În Bihor, apa potabilă se livrează după program: la Săcueni, între orele 23:00 și 05:00, iar în comuna Popești, cu presiune redusă, între 22:30 și 05:30.

De ce îngrijorează calendarul mai mult decât cifrele

„Situația este alarmantă și nu spun asta cu ușurință”, a declarat Hannah Cloke, profesor Regius de meteorologie și știința climei la Universitatea din Reading, în Regatul Unit. Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte, spune experta, este chiar momentul în care a fost declarată penuria.

„Calendarul este ceea ce mă îngrijorează cel mai mult. Țările de Jos au declarat o penurie reală de apă la mijlocul lunii iulie”, a spus Cloke, subliniind că vara este încă departe de a se fi încheiat, iar prognozele nu indică ploi consistente în următoarele săptămâni.

Un tipar european: căldura usucă solul și golește râurile

Situația din Țările de Jos face parte dintr-un fenomen mai amplu, care afectează numeroase regiuni europene. Continentul traversează o vară cu valuri de căldură succesive, care usucă solul, reduc debitele râurilor și pun presiune pe rezervele de apă.

„Nu este vorba despre ghinion. Căldura usucă solul, golește râurile și crește cererea de apă, toate în același timp. Aceasta este amprenta unei clime în schimbare”, a explicat Cloke.

Pentru o țară obișnuită să se apere de inundații și să gestioneze excesul de apă, penuria actuală reprezintă o schimbare radicală. „Secetele sunt noile inundații”, a declarat Jan Verkade, hidrometeorolog la Deltares, institut olandez independent de cercetare în domeniul apei.

Condițiile cu care se confruntă deja țara ar fi fost așteptate, în mod normal, abia spre sfârșitul verii. În iulie nu au fost înregistrate precipitații semnificative, iar temperaturile s-au menținut peste medie.

Efectele se citesc direct în apă. Rinul și Meuse au ajuns la aproximativ 25 de grade Celsius, iar autoritățile au raportat extinderea algelor albastre-verzi și moartea peștilor. Scăderea nivelului râurilor crește, totodată, riscul pătrunderii apei sărate mai adânc în interiorul țării.

Ultima dată când Țările de Jos s-au aflat la Nivelul 2 de penurie de apă a fost în august 2022. Nivelul 3, definit drept „criză de apă”, nu a mai fost declarat din 2003.

„Dacă temperaturile rămân ridicate, iar precipitațiile sunt reduse, nu putem exclude posibilitatea de a intra într-o penurie de apă mai gravă”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului Infrastructurii și Gospodăririi Apelor.

Dacă situația se prelungește până în septembrie, spun autoritățile, ar putea fi necesare măsuri mai dure. Refacerea rezervelor cere însă ploi persistente, nu averse izolate.

„Râurile au o memorie lungă. Ele reflectă lunile de ploi lipsă, nu doar două săptămâni de căldură. Prin urmare, deficitul pe care îl vedem acum nu poate fi remediat de câteva averse”, a spus Cloke.

Cum afectează apa puțină comerțul de pe Rin

Problemele se extind de-a lungul principalelor căi navigabile ale Europei. Rinul, una dintre arterele esențiale ale comerțului european, a scăzut atât de mult în anumite zone ale Germaniei încât navele de marfă au fost nevoite să reducă încărcătura și să distribuie mărfurile pe mai multe vase, o soluție care duce la creșterea costurilor.

În iulie, o navă de croazieră fluvială a eșuat pe Rin, în apropiere de Bonn. A fost nevoie de câteva ore pentru ca un cargou să o tragă în ape mai adânci.

Ploile din ultimele zile au ridicat ușor nivelul apei în anumite zone ale Rinului din Germania, însă situația rămâne fragilă.

„Ne-am întors de la marginea prăpastiei, cu o îmbunătățire față de cele mai scăzute niveluri ale apei înregistrate la începutul acestei săptămâni, dar este încă nevoie de mult mai multă ploaie”, a declarat pentru Reuters un trader de mărfuri.

Dunărea, la minime de câteva decenii în Ungaria și România

Și Dunărea resimte seceta. În Ungaria, nivelurile aproape record de scăzute ale fluviului au lăsat nave de croazieră blocate în apropiere de Budapesta, cu efecte asupra sectorului turistic.

În România, Dunărea a coborât în weekend la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani. Scăderea debitului a perturbat transportul fluvial și a dus la restricții privind irigațiile.

Cifrele din spatele acestor restricții: 1.750 de metri cubi pe secundă la intrarea în țară, mai puțin de 40% din media multianuală a lunii iulie. Pentru a păstra nivelurile minime necesare centralei de la Cernavodă, care asigură circa 20% din electricitatea României, Apele Române și Hidroelectrica au început pe 16 iulie evacuări controlate din acumulările de pe Olt și Argeș — apă trimisă din interiorul țării ca să susțină Dunărea.

Experții avertizează că astfel de episoade ar putea deveni tot mai frecvente și mai severe pe măsură ce schimbările climatice se accelerează.

„Veri precum aceasta devin parte din intervalul obișnuit de variație și vor continua să se înrăutățească atât timp cât ardem combustibili fosili. Aceasta este pur și simplu fizica fenomenului”, a spus Cloke.

Un scenariu proiectat pentru 2050, ajuns mai devreme

Marjolein Mens, expertă în secetă și gestionarea resurselor de apă la Deltares, afirmă că ceea ce se întâmplă acum în Țările de Jos seamănă cu scenarii climatice proiectate pentru anul 2050.

„Se pare că acest lucru se întâmplă mai repede decât am crezut. Se potrivește cu adevărat celui mai pesimist scenariu privind schimbările climatice. Anul acesta va fi din nou un semnal de alarmă”, a declarat ea.

Faptul că această criză a apei lovește simultan bazinele hidrografice majore confirmă că adaptarea la noile extreme climatice nu mai este o problemă a viitorului, ci urgența imediată a Europei.