Pe 25 noiembrie 1960, un jeep s-a prăbușit de pe versantul unui munte din Republica Dominicană, căzând de la o înălțime de 45 de metri. La prima vedere, totul părea un accident — încă unul dintr-o serie de accidente rutiere misterioase. În realitate, a fost un asasinat politic menit să reducă la tăcere trei dintre cele mai vocale disidente din Republica Dominicană, dar care avea să declanșeze prăbușirea unei dictaturi sângeroase.

Numai că nimic nu fusese întâmplător, iar cei din mașină nu erau cetățeni oarecare. Erau Minerva, María Teresa și Patria Mirabal: surori și disidente care îndrăzniseră să ridice glasul împotriva regimului brutal al dictatorului Rafael Trujillo — și care fuseseră ucise de acoliții lui, într-un „accident” izbitor de asemănător cu cele ce curmaseră viețile multor altor oponenți politici ai dictatorului.
Cunoscute drept las Mariposas, „fluturii”, surorile Mirabal aveau să devină eroine naționale. Moartea lor tragică a stârnit indignare în întreaga țară. Astăzi, sacrificiul lor depășește granițele naționale, asasinarea lor de pe 25 noiembrie stând la baza Zilei Internaționale pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor.
Copilărie sub dictatura lui Trujillo
Surorile Mirabal au crescut într-o familie înstărită din Ojo de Agua, un sat de lângă Salcedo. Mergeau la școala catolică și aveau, în aparență, o copilărie obișnuită. Însă, la fel ca pentru ceilalți dominicani ai vremii, viețile lor au fost marcate de colonizare și de frământările politice de la începutul secolului al XX-lea, după cum arată National Geographic.
Aceste frământări începuseră în anul 1916, când Statele Unite au ocupat Republica Dominicană, de teamă ca această națiune insulară, importantă din punct de vedere strategic, să nu se alieze cu Germania în timpul Primului Război Mondial. Americanii s-au retras în 1924, iar Horacio Vásquez a fost ales președinte, dar tulburările civile au continuat până când acesta a fost răsturnat de un grup de rivali, în anul 1930.
La scurt timp după aceea, comandantul militar Rafael Trujillo a câștigat președinția în urma unor alegeri fraudate. Cunoscut drept El Jéfe („Șeful”), noul conducător al Republicii Dominicane a devenit atotputernic: controla fiecare detaliu al guvernării și își înlătura rivalii unul câte unul. Patria, cea mai mare dintre surori, avea doar 13 ani când Trujillo a dezlănțuit un masacru în care au murit până la 30.000 de haitieni și dominicani de origine haitiană. Cunoscut istoric drept „Masacrul Pătrunjelului” (1937), acest eveniment a demonstrat cruzimea absolută a regimului și politica de epurare susținută de stat. Fetele au crescut, așadar, într-o societate în care a pune la îndoială în public domnia lui Trujillo era periculos — uneori chiar mortal.

Surorile Mirabal intră în rezistență
Pe măsură ce dictatura lui Trujillo devenea tot mai brutală, femeile din clasa de mijloc și din cea înstărită au început să critice regimul — și apoi să i se opună fățiș. Multe au luat calea exilului, continuându-și lupta din străinătate.
În anul 1949, surorile Mirabal au ajuns în atenția dictatorului în urma unui eveniment monden ce părea anume gândit pentru a i-o prezenta lui Trujillo pe frumoasa și încă necăsătorita Minerva. Dictatorul era cunoscut pentru felul în care își folosea puterea politică spre a constrânge tinere femei să întrețină relații sexuale cu el, iar atunci când Minerva i-a respins avansurile, răzbunarea nu a întârziat.
Urmarea a fost „o adevărată calamitate pentru familia Mirabal, care a fost ulterior hărțuită, închisă și ostracizată de vecini”, scrie istoricul Nancy Robinson, care arată că regimul a perturbat educația și oportunitățile profesionale ale fiicelor, l-a întemnițat pe tatăl lor și „a redus familia la ruina financiară”.
Drept răspuns, Minerva, María Teresa și Patria au început să colaboreze cu o opoziție politică tot mai puternică. (Cea de-a patra și cea mai mică soră a lor, Dede, a rămas în plan secund.)
Activitatea lor a căpătat o nouă urgență după ce o lovitură de stat eșuată, pe 14 iunie 1959, a împins guvernul să ia măsuri dure împotriva oponenților. Surorile și soții lor au contribuit la organizarea Mișcării 14 Iunie, o inițiativă națională a opoziției, închinată memoriei disidenților care conduseseră acea încercare de răsturnare. Sub numele de cod „las Mariposas” – „Fluturii”, surorile au strâns arme și provizii, au distribuit broșuri anti-Trujillo și au organizat celule de rezistență în toată țara. Când activitățile le-au fost descoperite, surorile au fost închise, torturate și hărțuite.
Și totuși, alături de soții lor, au rămas neclintite. „Aveau o luciditate politică și militară extraordinară și erau pregătite să-și dea viața”, avea să scrie Minou, fiica Minervei, într-o ediție a scrisorilor părinților ei.
Cum au fost asasinate surorile Mirabal și efectul asupra dictaturii
În chip ironic, tocmai felul în care regimul s-a purtat cu surorile Mirabal și cu alte femei din rezistență a ajutat la ațâțarea flăcărilor mișcării — atrăgând, scrie istoricul Elizabeth Manley, „o atenție națională și internațională semnificativă asupra dramei politice în declin a dictatorului”.
Deși faptele îi erau contestate de tot mai mulți dominicani — și chiar de Biserica Catolică, care l-a condamnat public în 1960, după ani în care îi susținuse regimul — Trujillo le purta surorilor o ranchiună aparte, declarându-le principalul său dușman.
Pe 25 noiembrie 1960, a scăpat, în sfârșit, de ele. În acea zi, Minerva, María Teresa și Patria se îndreptau spre închisoarea în care erau ținuți doi dintre soții lor, când mașina lor, condusă de un șofer, a fost oprită de gorilele lui Trujillo. Bărbații le-au strangulat și le-au bătut până la moarte pe toate cele trei femei, împreună cu șoferul lor, după care au înscenat un accident rutier.
Deși regimul a pretins că surorile muriseră într-un accident, dominicanii din țară și din diaspora știau că fuseseră ucise — iar surorile Mirabal au devenit pe loc eroine naționale.
Era începutul sfârșitului pentru Trujillo. Doar 6 luni mai târziu, dictatorul avea să aibă parte de o soartă asemănătoare: a fost asasinat de un grup de 7 disidenți care i-au interceptat mașina în drum spre amanta sa. Ucigașii surorilor au fost, la rândul lor, arestați, condamnați și închiși — deși au reușit să evadeze și nu și-au ispășit niciodată pedepsele.
Moștenirea surorilor Mirabal
Surorile Mirabal au devenit icoane naționale. O parte dintre copiii lor au ajuns să ocupe funcții în guvernul dominican, iar „Fluturii” s-au transformat într-un simbol al curajului și al rezistenței pentru întreaga țară. Chipurile lor au apărut pe moneda dominicană, iar poveștile vieților lor au inspirat și un roman de mare succes, In the Time of the Butterflies (În vremea fluturilor), scris de Julia Alvarez în 1994.

Astăzi, surorile Mirabal sunt pomenite deopotrivă pentru curajul cu care au înfruntat un regim totalitar și ca victime ale violenței de gen cumplite cu care femeile din întreaga lume se confruntă și în zilele noastre. În anul 1981, un grup de feministe din America Latină și Caraibe a început să marcheze ziua morții surorilor drept un moment de aducere-aminte pentru toate victimele femicidului, iar în 1999 Organizația Națiunilor Unite a făcut același pas. Astfel, 25 noiembrie a devenit Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor — o zi dedicată conștientizării și comemorării celor ucise și rănite de violența de gen.
„Mai sunt multe de făcut, dar am realizat deja multe. De-a lungul acestei călătorii, Minerva, Patria și Maria Teresa au fost alături de noi, conferind legitimitate luptei noastre.”, spunea Minou, fiica Minervei, ea însăși politiciană, într-un discurs din 2006.
Moștenirea lăsată de „las Mariposas” demonstrează că actele de disidență civică, chiar și plătite cu prețul vieții, pot fisura și în cele din urmă distruge fundamentele oricărui regim totalitar.



