Maltratarea din copilărie poate afecta sănătatea mintală chiar și după mulți ani. Rămâne însă greu de stabilit dacă adversitățile din copilărie sunt asociate cu un singur model clar în structura creierului, fiindcă și creierul se modifică pe parcursul vieții.
O amplă analiză internațională sugerează că un asemenea model unic nu există. Diferențele cerebrale asociate cu maltratarea au variat în funcție de vârstă, de sex, de regiunea creierului și de tipul de maltratare. Unele zone erau mai mici sau mai subțiri decât era de așteptat, altele mai mari sau mai groase. Studiul descrie asocieri, nu cauze, iar fiecare participant a fost examinat o singură dată.
Echipa a fost condusă de profesoara Tiffany Ho de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA). Cercetătorii au vrut să afle dacă maltratarea din copilărie se asociază cu structuri cerebrale care diferă de cele așteptate în mod normal la o persoană de aceeași vârstă și de același sex.
„Știm că maltratarea în copilărie este un factor de risc major pentru multe tulburări legate de stres, inclusiv tulburarea depresivă majoră și tulburarea de stres posttraumatic, și am vrut să aflăm dacă există ceea ce s-ar putea numi o cicatrice neurobiologică asociată cu aceste experiențe adverse”, a declarat Ho.
3.711 creiere, raportate la o „diagramă de creștere”
Analiza a inclus 3.711 persoane cu vârste între 8 și 69 de ani, de la 25 de centre din opt țări. Dintre ele, 872 aveau tulburare depresivă majoră, iar 517 aveau tulburare de stres posttraumatic. Ceilalți 2.322 erau participanți sănătoși din grupul de control.
Toți participanții au făcut examinări RMN, care generează imagini detaliate ale creierului. Au completat și Chestionarul privind traumele din copilărie, cu întrebări despre abuzul fizic, emoțional și sexual, precum și despre neglijarea fizică și emoțională. Cercetătorii au combinat apoi răspunsurile în două scoruri. Primul măsura gravitatea generală a abuzului, iar al doilea gravitatea generală a neglijării.
Echipa nu s-a oprit la compararea dimensiunilor medii ale creierului. Ca referință, a folosit măsurătorile cerebrale a 37.407 persoane sănătoase, cu vârste între 3 și 90 de ani. Aceste măsurători au funcționat ca o diagramă de creștere pentru creier. Pe baza ei, cercetătorii au calculat pentru fiecare participant dacă o regiune cerebrală se situa peste sau sub valorile așteptate pentru o persoană de aceeași vârstă și de același sex.
Analiza a cuprins 14 structuri cerebrale profunde, 68 de măsurători ale grosimii corticale și 68 de măsurători ale suprafeței corticale. Cortexul este stratul exterior al creierului, iar structurile profunde se află sub el.
Participanții au fost împărțiți în trei grupe de vârstă: până la 18 ani inclusiv, peste 18 ani și sub 35 de ani, și 35 de ani sau mai mult. Împărțirea a ajutat ca eventualele diferențe de tipar dintre etapele vieții să iasă mai bine în evidență.
Abuzul: cele mai clare tipare, la tinerii adulți
Cele mai clare tipare au apărut la tinerii adulți. Atât la bărbații tineri, cât și la femeile tinere, un nivel mai ridicat de abuz în copilărie a fost asociat cu volume ale talamusului și ale palidumului mai mari decât era de așteptat.
La femeile tinere, un nivel mai ridicat de abuz a fost asociat și cu volume mai mici ale hipocampului și ale putamenului. Mai multe zone corticale erau mai subțiri decât se aștepta. Anumite părți ale cortexului orbitofrontal erau însă mai groase sau aveau o suprafață mai mare.
Un volum mai mare nu înseamnă automat o stare de sănătate mai bună, iar unul mai mic nu înseamnă automat o afectare. Măsurătorile arată doar că structura creierului diferea de ce era de așteptat pentru vârsta și sexul persoanei.
Peste 70 de regiuni, nu toate în aceeași direcție
Haley Wang, în prezent cercetătoare postdoctorală în psihiatrie la UCLA, a descris cât de variat era acest model.
„Modificările pe care le-am măsurat la nivelul cortexului erau distribuite în peste 70 de regiuni diferite ale creierului. Dar nu toate regiunile au urmat același model”, a spus Wang.
„Am constatat un model răspândit de modificări ale volumului, ale suprafeței și ale grosimii în multe regiuni implicate în funcționarea emoțională și cognitivă. Am observat subțiere în unele zone, dar în unele regiuni potențial complementare observăm îngroșare. Unele regiuni sunt extinse, altele sunt micșorate.”
Rezultatele nu susțin deci existența unei singure modificări structurale fixe la nivelul întregului creier. Regiuni diferite au prezentat modele diferite.
La femei, legăturile au fost mai puternice
În general, legăturile dintre maltratare și structura creierului au fost mai puternice la tinerii adulți decât la adulții mai în vârstă. Femeile au prezentat, la rândul lor, asocieri mai puternice decât bărbații, mai ales în privința suprafeței corticale.
Femeile tinere au avut cel mai amplu tipar de diferențe legate de abuz. Unele dintre aceste tipare au persistat și la femeile mai în vârstă.
Pentru diferența dintre sexe, autorii discută rolul posibil al dezvoltării cerebrale legate de sex, al hormonilor, al experiențelor sociale și al expunerii la diferite traume. Niciuna dintre aceste explicații nu a fost însă testată direct.
O scanare cerebrală nu poate arăta dacă o persoană a suferit maltratare în copilărie. Rezultatele descriu tipare observate la nivel de grup.
Neglijarea: mai puține legături decât abuzul
Neglijarea a fost asociată cu mai puține diferențe cerebrale decât abuzul.
La femeile tinere, un nivel mai ridicat de neglijare a fost asociat cu o suprafață mai mică în unele regiuni cingulate, parietale și fusiforme, dar și cu o suprafață mai mare în unele regiuni orbitofrontale și occipitale.
La bărbați, rezultatele au fost mult mai limitate. Bărbații tineri au prezentat o regiune temporală medie dreaptă mai subțire. În schimb, la bărbați, neglijarea nu a fost asociată semnificativ cu volume cerebrale mai mari sau cu suprafața corticală.
În relatările participanților, abuzul și neglijarea erau strâns corelate. Când ambele au fost incluse în aceeași analiză, multe dintre constatările privind neglijarea au slăbit. Asta sugerează că abuzul are legături independente mai puternice cu structura creierului.
La copii, niciun rezultat semnificativ, dar un grup mic
La participanții de cel mult 18 ani, cercetătorii nu au identificat diferențe cerebrale semnificative legate de maltratare după corecția pentru numărul mare de comparații. Grupul a inclus însă doar 349 de persoane. Testele ulterioare au sugerat că ar fi putut fi prea mic pentru a detecta efecte subtile.
Prin urmare, rezultatul nu înseamnă că maltratarea nu are nicio legătură cu structura creierului în copilărie.
Ce nu poate arăta analiza
Analiza a măsurat fiecare persoană o singură dată. Nu poate arăta cum s-a modificat de-a lungul anilor creierul aceleiași persoane și nici nu poate dovedi că maltratarea a cauzat diferențele structurale.
Chestionarul s-a bazat pe amintirile participanților despre experiențele din copilărie. În plus, cercetătorii nu au putut ține seama pe deplin, în toate centrele, de statutul socioeconomic, de utilizarea medicamentelor sau de gravitatea simptomelor.
Un tipar complex, nu o „cicatrice” fixă
Luate împreună, rezultatele indică o relație variată între maltratarea din copilărie și structura creierului. Tiparul s-a schimbat în funcție de vârstă, de sex și de regiunea cerebrală și a diferit după cum cercetătorii au examinat abuzul sau neglijarea. Deocamdată, rezultatele susțin existența unui model complex, mai degrabă decât a unei „cicatrici” cerebrale fixe.
Structura creierului nu poate arăta cum gândește, simte sau funcționează o persoană. Analiza nu arată nici că aceste diferențe explică de ce unele persoane dezvoltă ulterior depresie sau tulburare de stres posttraumatic.
Pentru a afla când apar aceste diferențe și ce înseamnă ele, vor fi necesare studii pe termen lung, care să urmărească aceleași persoane pe parcursul dezvoltării lor.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Premiul Nobel pentru Chimie 2026, acordat lui Henri B. Kagan și Kenso Soai pentru o descoperire-cheie în sinteza organică
Cancerul colorectal e tot mai frecvent la tineri și e adesea depistat prea târziu
Ce este ciuma pneumonică și cât de periculoasă e?
Creierul celor care își țin respirația sub apă minute întregi pare să se reorganizeze profund. Ce se întâmplă cu memoria lor
