Un studiu recent publicat în revista Science Advances aduce în prim-plan o descoperire majoră bazată pe ADN antic din Columbia: genomul unor rămășițe umane de 6.000 de ani, extrase din Altiplano din Bogotá, nu corespunde niciunei populații precolumbiene sau moderne cunoscute. Acești oameni, care au trăit pe platoul înalt Altiplano din Bogotá, par să se fi evaporat pur și simplu din înregistrările genetice, lăsând cercetătorii cu o întrebare fascinantă: cine erau, de fapt, acești indivizi și ce s-a întâmplat cu ei?
Descifrarea acestui profil genetic inexplicabil este crucială, deoarece rescrie rutele primilor coloniști care au traversat Istmul Panama și demonstrează că diversitatea demografică timpurie a Americii de Sud a fost mult mai complexă decât estimările anterioare.
Rămășițele sunt remarcabile nu doar prin prisma vechimii lor, ci mai ales pentru că dau peste cap tot ceea ce credeam că știm despre primele populații din America de Sud. Deși au locuit într-o regiune care avea să devină ulterior căminul a numeroase grupuri indigene, se pare că acești prim-coloniști nu au lăsat în urmă niciun descendent genetic direct. Identitatea lor exactă rămâne un mister profund, chiar dacă ADN-ul lor prezintă anumite legături neașteptate cu vorbitorii moderni de limbi chibchane din America Centrală.
Cine au fost vânătorii-culegători din Altiplano? Un mister genetic de 6.000 de ani
Povestea lor începe în urmă cu aproximativ 6.000 de ani, când un grup de vânători-culegători a migrat spre sud, ajungând în teritoriul actual al Columbiei. S-au stabilit în Altiplano din Bogotá și, pe parcursul câtorva milenii, au făcut treptat tranziția către agricultură. Și apoi… au dispărut. Partea cu adevărat bizară a acestei descoperiri este că ADN-ul lor nu se aliniază cu absolut nicio populație sud-americană, fie ea modernă sau antică. Cu alte cuvinte, nu au lăsat nicio urmă genetică clară în lumea de astăzi.
Analizele genetice detaliate nu au indicat nicio conexiune cu columbienii indigeni care au locuit în aceeași zonă mult după acești primi coloniști. În schimb, surpriză: ADN-ul lor are mult mai multe în comun cu populațiile din Panama, în special cu grupurile care vorbesc limbi din familia chibchană.
Acest lucru ridică o serie de întrebări presante: ce s-a întâmplat cu ei? S-au amestecat cu alte grupuri, diluându-și astfel moștenirea până la a lăsa în urmă doar urme genetice extrem de slabe? Sau au migrat în altă parte și au dispărut complet?
Ce se ascunde în spatele acestor legături lingvistice?
Astăzi, familia de limbi chibchan este vorbită de diverse popoare indigene din diferite părți ale Istmului Panama. Potrivit cercetătorilor, aceste asemănări genetice surprinzătoare dintre columbienii antici și vorbitorii moderni de chibchan sugerează o anumită legătură. Există o posibilitate fascinantă ca acești oameni antici să fi vorbit o limbă înrudită cu chibchan, deși dovezile definitive în acest sens se lasă încă așteptate.
Folosind tehnici moderne de genomică antică, cercetătorii au reușit să izoleze materialul genetic suficient de bine pentru a exclude înrudirea directă cu indigenii columbieni ulteriori, indicând o izolare sau o migrație completă a acestui grup timpuriu.
Oamenii de știință speculează că, pe măsură ce a trecut timpul, este posibil ca acest grup antic să se fi amestecat cu alte populații, diluându-și astfel amprenta genetică distinctă. Cu toate acestea, influența lor subtilă este încă detectabilă în peisajul genetic al regiunii, chiar dacă descendenții lor direcți nu se găsesc nicăieri.
Călătoria complexă a primilor oameni pe continente
Această descoperire intrigantă, publicată recent în revista Science Advances, face parte dintr-un efort științific mult mai amplu de a înțelege exact cum au fost populate Americile cu mii de ani în urmă. Istmul Panama, puntea de pământ îngustă care leagă America de Nord de America de Sud, a fost considerat mult timp cheia pentru descifrarea acestor migrații timpurii. Cu toate acestea, în ciuda anilor de cercetare, rămân multe întrebări. Când și cum au ajuns oamenii în sud și de unde au venit mai exact sunt încă subiecte de investigație în curs.
„Zona istmo-columbiană, care se întinde de la coasta Hondurasului până la nordul Anzilor columbieni, este esențială pentru înțelegerea populării Americii. Pe lângă faptul că este podul de pământ dintre America de Nord și America de Sud, se află în centrul celor trei regiuni culturale majore: Mesoamerica, Amazonia și Anzii.”, au scris autorii studiului.
Această zonă rămâne esențială pentru cercetarea migrației umane, deoarece deține indicii vitale privind diversitatea genetică și culturală a populațiilor antice.
„Datele genomice antice din zonele învecinate de-a lungul Anzilor de Nord care nu au fost încă analizate prin intermediul genomicii antice, cum ar fi vestul Columbiei, vestul Venezuelei și Ecuadorul, vor fi esențiale pentru a defini mai bine momentul și sursele de origine ale migrațiilor umane în America de Sud.”, au adăugat cercetătorii.
Prin studierea rămășițelor a 21 de indivizi antici din regiune, cercetătorii au reușit să reconstituie părți din istoria genetică a zonei. Dar această ultimă descoperire, cu legăturile sale misterioase de ADN, arată cât de complexă a fost, de fapt, migrația umană timpurie. Descoperirile sugerează că valurile de migrație care au modelat America nu au fost atât de simple pe cât se credea odată.
Aceste analize de ADN antic demonstrează definitiv că valurile migratorii spre sud nu au fost liniare. Ele au lăsat în urmă o rețea de linii genetice fantomă pe care abia acum, prin studii de paleogenetică, începem să o descifrăm.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej: coincidență sau crimă planificată extrem de atent?
De ce a murit Alexandru cel Mare la doar 32 de ani?
Sultanul de 16 ani care a sfidat Coranul și a dat numele orașului Medgidia: sultanul Abdul-Medjid
Ce s-a întâmplat cu cadavrul lui Stalin: un vot unanim, o noapte și o placă de beton
