Multe analize de sânge de rutină impun o regulă binecunoscută: pacienții sunt sfătuiți să nu mănânce și să bea doar apă cu 8 până la 12 ore înainte de recoltare. Potrivit unui nou studiu amplu, însă, această restricție ar putea fi inutilă pentru o gamă largă de investigații.
Cu câteva excepții notabile, rezultatele arată că majoritatea pacienților ar putea mânca în orele dinaintea recoltării fără ca acuratețea valorilor să fie compromisă. Constatarea nu înseamnă, totuși, că pacienții ar trebui să ignore pe cont propriu recomandările curente ale medicului.
„Analiza noastră sugerează că majoritatea analizelor de sânge de rutină sunt foarte puțin influențate de câteva ore de post, iar intervalele de peste 12 ore fără hrană nu aduc diferențe semnificative pentru niciunul dintre testele examinate. Aceste constatări indică faptul că regulile rigide tradiționale ar merita reconsiderate în favoarea unei pregătiri nuanțate, adaptate fiecărui parametru în parte”, arată autorii cercetării.
De unde vine, de fapt, dogma stomacului gol
Regula strictă a analizelor pe stomacul gol a apărut din îngrijorarea că ceea ce mănâncă pacienții ar putea compromite acuratețea clinică. Rezultatele analizelor de sânge stau adesea la baza unor decizii medicale importante, iar unele măsurători sunt într-adevăr extrem de sensibile la factori care intervin înainte de test, cum ar fi mâncarea.
Pentru a reduce această variabilitate, medicii au început să le recomande pacienților, în general, să nu mănânce cu 8 până la 12 ore înainte de recoltare. Este, explică cercetătorii, „o practică ce își are originea în testele pentru lipide și glucoză, dar care este acum aplicată implicit unui set mult mai larg de analize”.
Deși practica e larg răspândită, recomandările privind câte ore ar fi optim să treacă de la ultima masă nu sunt nici acum unitare. Cercetările sugerează că recoltarea pe stomacul gol ajută la anumite analize, însă utilitatea ei pentru o gamă diversă de analize nu a fost studiată sistematic pe baza datelor clinice.
Autorii notează că cercetările despre analizele pe stomacul gol provin în mare parte din studiile pe lipide. Pentru testele care vizează enzimele hepatice, enzimele pancreatice, indicii hematologici, hormonii și vitaminele, datele comparabile sunt limitate. De aceea, indicațiile despre cât timp nu trebuie să mănânce pacientul pot să difere de la un laborator la altul.
9,7 milioane de rezultate, peste 101.000 de pacienți
Pornind de la limitele cercetărilor existente, dar și de la povara pe care interdicția de a mânca o poate impune pacienților, autorii noului studiu au privit mai atent această tradiție clinică.
Echipa condusă de Sunghwan Shin, medic specialist în medicină de laborator la Centrul Medical Asan al Universității din Ulsan, din Seul, a realizat un studiu transversal retrospectiv. Cercetătorii au folosit date de laborator colectate între anii 2021 și 2023 într-un singur spital universitar cu 670 de paturi.
Toți participanții erau pacienți adulți tratați în ambulatoriu, pentru care se consemnase cât timp trecuse de la ultima masă până la analize. Cercetătorii i-au împărțit în trei categorii: sub 8 ore, între 8 și 12 ore și peste 12 ore fără mâncare.
Setul final de date a cuprins peste 9,7 milioane de rezultate de analize, provenite de la mai mult de 101.000 de pacienți. Cercetătorii le-au analizat amănunțit, în căutarea unor diferențe legate de timpul scurs de la ultima masă care să depășească specificațiile de performanță analitică (APS) stabilite.
Cercetătorii le-au analizat amănunțit, urmărind dacă timpul scurs de la ultima masă a provocat diferențe care depășesc specificațiile de performanță analitică (APS) — pragul clinic standard dincolo de care o modificare a valorilor nu mai este o simplă fluctuație inofensivă de laborator, ci poate influența diagnosticul medicului.
Doar 10 din 121 de analize depind cu adevărat de ultima masă
În urma comparațiilor între grupuri și a analizelor la nivel individual, cercetătorii au găsit o legătură între numărul de ore fără mâncare și diferențe care depășesc APS doar pentru 10 dintre cei 121 de parametri vizați de analize.
Pentru acești parametri, recoltarea pe stomacul gol rămâne pe deplin justificată: glucoza (zahărul din sânge), trigliceridele (grăsimile proaspăt absorbite), alături de lipază și gamma-glutamil transferază (enzime direct implicate în digestie și funcția hepatică) reflectă direct procesarea alimentelor recent consumate. Pentru mulți dintre ceilalți analiți, în schimb, rezultatele sugerează că 8 ore sau mai mult fără mâncare ar putea fi o povară inutilă.
„Aceste rezultate susțin cerințe privind recoltarea pe stomacul gol stabilite pentru fiecare analit în parte, mai degrabă decât reguli uniforme”, scriu autorii.
Cercetarea a fost publicată în jurnalul științific JAMA Internal Medicine. Într-un comentariu însoțitor, biochimista clinică Liv Tybjærg Nordestgaard, de la Spitalul Universitar din Copenhaga, Danemarca, și colegii ei notează că studiul „oferă un sprijin puternic dovezilor tot mai numeroase conform cărora recoltarea sângelui pe stomacul gol nu este necesară”.
Deși datele demonstrează că pentru marea majoritate a analizelor postul prelungit este inutil, schimbarea de paradigmă nu se va produce peste noapte. Valorile de referință tipărite pe buletinele de analize au fost calibrate de decenii pe pacienți nemâncați, iar până când laboratoarele și ghidurile clinice nu vor redefini aceste intervale pentru fiecare test în parte, instrucțiunile medicului trimițător rămân regula de aur.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Picăturile de apă pot străpunge stratul protector al metalelor, ca niște fulgere în miniatură
1 din 8 cazuri de cancer sunt cauzate de infecții. Ce arată acest lucru
Oamenii de știință au descoperit dovezi care indică două origini ale vieții pe Pământ
Unde se duc, de fapt, fotonii când se stinge lumina?
