O banană de mărime medie conține aproximativ 422 de miligrame de potasiu, iar în jur de 90% din această cantitate ajunge în sânge. Rinichii sănătoși reușesc de obicei să curețe sângele de surplusul de potasiu adus de banane și de alte alimente bogate în acest mineral.
În boala renală avansată, lucrurile stau altfel: potasiul poate începe să se acumuleze până la niveluri dăunătoare sănătății, iar consumul ar putea avea nevoie de ajustări. Organismul are totuși nevoie de potasiu, care ajută la transmiterea semnalelor nervoase și la contracția și relaxarea mușchilor. Pentru ca nivelul lui să rămână într-un interval sănătos, rinichii reglează cât potasiu se întoarce în sânge și cât e eliminat prin urină.
La persoanele cu funcție renală normală, e puțin probabil ca una sau mai multe banane pe zi să creeze probleme. Institutele Naționale de Sănătate precizează că un aport ridicat de potasiu din alimente nu reprezintă, în general, un risc atunci când rinichii funcționează normal, pentru că aceștia pot elimina orice exces.
Potasiul poate ține tensiunea în frâu, un câștig și pentru rinichi
Potasiul poate contribui și la menținerea unei tensiuni arteriale sănătoase: ajută vasele de sânge să se relaxeze și organismul să scape de excesul de sodiu. La rândul ei, tensiunea arterială normală poate susține sănătatea rinichilor: reduce presiunea asupra vaselor de sânge mici din interiorul lor, cele care filtrează potasiul. Tensiunea ridicată, în schimb, le poate deteriora cu timpul și le poate reduce capacitatea de a elimina excesul de potasiu.
Într-o dietă echilibrată, o banană poate acoperi o parte din necesarul zilnic de potasiu. Biroul pentru Suplimente Alimentare din cadrul Institutelor Naționale de Sănătate descrie rolul mineralului într-o fișă informativă pentru consumatori. Pentru adulții sănătoși din Statele Unite, aceeași fișă recomandă un aport zilnic de 3.400 de miligrame la bărbați și de 2.600 de miligrame la femei. Sunt valori țintă, nu limite maxime: pentru cei cu rinichi sănătoși, cantitățile mai mari care vin din alimente sunt, în general, sigure.
În boala renală incipientă, banana poate rămâne în meniu
În boala renală cronică (BRC), rinichii își pot pierde din capacitatea de a elimina deșeurile și lichidul în exces din sânge și de a menține echilibrul mineralelor, cum sunt potasiul și sodiul. Boala este, în general, progresivă și se împarte în stadii, de la 1 la 5. La unii oameni se agravează cu timpul, la alții rămâne stabilă.
În stadiile incipiente, rinichii reușesc adesea să mențină potasiul din sânge în limite normale. Totuși, echipa medicală îl verifică periodic, ca să se asigure că nu iese din aceste limite.
În fond, niciun stadiu nu le impune tuturor persoanelor cu BRC să-și limiteze aportul de potasiu. Chiar și în stadiul 3, echipa medicală poate recomanda o schimbare doar dacă analizele de sânge indică acest lucru.
În stadiile 4 și 5, aceeași banană poate deveni o problemă
Pe măsură ce funcția renală se deteriorează, mai ales în stadiile 4 și 5, rinichilor le poate fi tot mai greu să elimine suficient potasiu din sânge. În această fază, o banană pe zi poate deveni o problemă, pentru că se adaugă la potasiul care vine deja din alte alimente și băuturi.
Dacă nivelul de potasiu din sânge urcă prea mult – o afecțiune numită hiperkaliemie –, semnalele electrice care controlează bătăile inimii și mușchii pot fi perturbate. În formele ușoare, hiperkaliemia poate să nu dea simptome evidente și să fie depistată doar printr-o analiză de sânge. Cazurile severe pot duce însă la slăbiciune profundă, bătăi puternice sau neregulate ale inimii, dificultăți de respirație sau dureri în piept.
Persoanelor cu BRC diagnosticate cu hiperkaliemie, mai ales celor aflate în hemodializă, li se poate recomanda:
- să fie atente la mărimea porțiilor de alimente bogate în potasiu, inclusiv banane, cartofi, roșii și fructe uscate;
- să verifice dacă alimentele ambalate conțin aditivi cu potasiu, în special clorură de potasiu;
- să evite înlocuitorii de sare pe bază de potasiu;
- să evite sau să limiteze suplimentele de potasiu, precum și multivitaminele și produsele cu electroliți care conțin potasiu.
Porția sigură se stabilește pe baza analizelor
În boala renală, deciziile legate de alimentație ar trebui să se bazeze pe rezultatele analizelor de sânge și de urină, nu doar pe stadiul bolii. Una dintre analizele-cheie este potasiul din sânge, raportat pe o scală care arată dacă nivelul e scăzut, normal sau ridicat. Alte două sunt descrise de Institutul Național pentru Diabet, Boli Digestive și Renale din SUA în materialul său despre analizele și diagnosticul bolii renale cronice:
- rata estimată de filtrare glomerulară (eGFR), o analiză de sânge care aproximează cât de bine filtrează rinichii sângele;
- raportul albumină/creatinină în urină (uACR), care verifică prezența în urină a unei proteine ce poate indica leziuni renale.
Planul alimentar se face pe măsura fiecăruia, după funcția renală, starea generală de sănătate și medicamentele luate. Unele tratamente pentru hipertensiunea arterială și pentru bolile renale pot crește și ele nivelul de potasiu. Este cazul inhibitorilor ECA, al blocanților receptorilor de angiotensină (ARB) și al spironolactonei.
Pentru rinichii sănătoși, o banană pe zi nu este, de obicei, un motiv de îngrijorare. În boala renală, aceeași banană poate rămâne acceptabilă sau poate deveni o problemă. Dacă analizele ies din limitele normale, un dietetician specializat în afecțiuni renale poate ajuta pacientul să afle câte banane își permite în siguranță.
Ce mai e nou în Cultură și Societate?
Sora lui Iuliu Maniu împărțea an de an hrană săracilor. Cornelia Maniu a murit de foame, cu Securitatea la poartă
Cum au pierdut urmașii lui Alexandru Marghiloman averea moștenită: 15 ani de procese și Vila Albatros vândută statului
2 săptămâni de suc de sfeclă: tensiunea vârstnicilor a scăzut, iar bacteriile din gura lor s-au schimbat
Ce poate dezvălui un test de 1 minut pe scări despre sănătatea inimii
