Legenda spune că boierul Constantin Musceleanu a pierdut la cărți 20 de hectare de pământ și un heleșteu, convins că omul din fața lui trișase. De supărare, ar fi exclamat: „Să se aleagă praful de tot ce va fi construit pe acest loc!”. Pe terenul acela avea să se ridice Vila Albatros, reședința din Buzău a lui Alexandru Marghiloman, prim-ministru în 1918 și unul dintre cei mai bogați români ai epocii sale.
Alexandru Marghiloman a murit în mai 1925. Până în februarie 1939, văduva lui fusese dată în judecată de ceilalți moștenitori, proprietățile intraseră sub sechestru, iar vila, ajunsă în paragină, trecuse în proprietatea statului. O legendă spune că pierderea averii a fost urmarea acestui blestem.
Iancu Marghiloman, omul care a strâns averea
Cel care ar fi câștigat partida era Iancu Marghiloman, tatăl viitorului prim-ministru. Născut în 1816 în comuna Vernești, lângă Buzău, el a adunat, prin metode nu întotdeauna curate, o avere destul de mare încât să se impună în oraș ca pârgar (consilier) și primar, între 1840 și 1848.
Scriitorul Nicolae Peneș, autorul volumului „Alexandru Marghiloman – lordul valah”, distins în 2008 cu premiul „M. Kogălniceanu” al Academiei Române, notează că, potrivit legendei, multe dintre moșii ar fi fost obținute pe căi necinstite. Iancu Marghiloman avea faimă de hoț de cai și de trișor. Presa locală și cea centrală, care i-a dat multă atenție, l-a descris ca pe un om lipsit de milă în afaceri, în stare să se judece chiar și cu rudele cele mai apropiate. Musceleanu ar fi fost doar unul dintre mulții păgubiți care și-au pierdut averea în fața lui.
Reputația aceasta nu l-a împiedicat să ajungă o figură de prim rang a vremii. Peneș relatează că însuși regele Carol I a venit la unul dintre balurile pe care familia le dădea în locuința din București, clădire în care funcționează astăzi Ambasada Franței.
Vila Albatros: conacul tatălui, transformat de fiu
Complexul din care fac parte vila, parcul și heleșteul a fost construit de Iancu Marghiloman între anii 1882 și 1887. După moartea lui, în 1892, fiul său Alexandru a hotărât să modernizeze proprietatea și a apelat la un arhitect de origine franceză, Paul Gottereau, cel care a proiectat la București Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC) și clădirea Fundației Universitare Carol I. Sub îndrumarea lui, conacul a devenit o construcție masivă, în stil franțuzesc.
Vila Albatros a fost inaugurată în 1897, în mijlocul unui parc imens, cu heleșteu. În jurul ei se aflau dependințele: vile pentru personal și pentru musafiri, case pentru grădinari și portari, grajduri pentru caii de curse. Palatul, deosebit de luxos, avea 31 de camere, cu parchet pe jos și pereți tapetați cu mătase. Caii crescuți aici ajunseseră celebri după ce câștigaseră 27 de derby-uri.
Politicianul rămas cu eticheta de „trădător”
Proprietarul vilei, Alexandru Marghiloman, intrat în politică în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost una dintre marile personalități publice ale României. Politician conservator, a fost deputat din 1884 până în 1914 și senator între anii 1914 și 1922. A condus Ministerul Justiției în trei mandate și Ministerul Lucrărilor Publice în două rânduri, între 12 noiembrie 1888 și 26 martie 1889, apoi între 5 noiembrie 1889 și 16 noiembrie 1890. A mai fost, pe rând, ministru al Agriculturii, Industriei, Domeniilor și Comerțului, ministru de Externe, de Interne și de Finanțe, iar ultimul său portofoliu a fost cel al Agriculturii și Domeniilor.
Între 5 martie și 24 octombrie 1918, pe stil vechi, a fost președinte al Consiliului de Miniștri. Își asumase, spre sfârșitul Primului Război Mondial, conducerea unui guvern de sacrificiu, menit să încheie o pace umilitoare cu Puterile Centrale. Armistițiul fusese semnat la Focșani încă din decembrie 1917, de guvernul Ion I.C. Brătianu, iar cabinetul Marghiloman a acceptat tratatul de pace la 24 aprilie/7 mai 1918. Gestul i-a adus titulatura de „trădător”, iar posteritatea l-a considerat „trădător de ţară”, deși, în opinia istoricilor, tocmai Tratatul de Pace de la București a permis supraviețuirea statului român.
Testamentul deschis la 4 zile după moarte
Alexandru Marghiloman a murit la 10 mai 1925. După numai 4 zile, urmașii au deschis la Tribunalul Ilfov testamentul, redactat în mai multe etape. Uzufructul întregii averi, adică dreptul de a o folosi și de a-i încasa veniturile, îi revenea soției, Maria Marghiloman, născută Benedict Petrescu. Cei doi se căsătoriseră în 1919, când el avea 65 de ani, iar ea doar 27.
Nuda proprietate, adică proprietatea fără drept de folosință cât timp trăia văduva, le era lăsată lui Mihai Butculescu și lui Alexandru Pherekyde, fiii a doi nepoți ai politicianului, care își dorea ca unul dintre ei să adauge numele Marghiloman lângă al său. Rente viagere primeau soacra lui și câțiva strănepoți, iar unii colaboratori primeau sume de bani, o parte în contul unor datorii.
Caii de curse aveau un regim aparte. Puteau fi vânduți, cu excepția exemplarelor de prăsilă, fiindcă Marghiloman dorea continuarea crescătoriei de pursânge.
Datoriile: un împrumut de 30 de milioane și impozite neplătite
La scurt timp după ce moștenitorii au început să-și exercite drepturile au apărut și necazurile, mai ales pentru văduvă. La 7 aprilie 1927, Maria Marghiloman, Nicolae N. Butculescu, în numele fiului său Mihai, și Mihail Scarlat Pherekyde, în numele fiului său Alexandru, au împrumutat 30.000.000 de lei, pe 10 ani. Banii veneau de la patru bănci: Banca Chrissoveloni, Banca de Credit Român, Banca Agricolă și The Bank of Roumania. Garanția o reprezentau moșiile Fundeni–Tulbureasca, de 254 de hectare, și Valea Scheilor–Tohani, de 105 hectare.
După 3 ani, băncile au cedat ipoteca Primei Societăți Civile de Credit Funciar Român. Cum rambursarea nu decurgea potrivit contractului, societatea a cerut Tribunalului Buzău sechestru asigurător asupra proprietăților ipotecate, iar ca să recupereze o parte din datorie a dat moșiile în arendă unor cooperative. Cu acestea, moștenitoarea lui Marghiloman s-a judecat ani la rând, încercând să-și recapete dreptul de folosință.
Nici impozitele și taxele nu fuseseră plătite, așa că la 19 septembrie 1933 Fiscul a cerut, fără succes, vânzarea Vilei Albatros și a hipodromului, pentru suma de 877.897 de lei. Rudele aveau să susțină că văduva nu se îngrijise să achite nimic după moartea politicianului.
1934: nepoții o dau în judecată pe văduvă
În 1934, Maria Marghiloman a ajuns în instanță și cu ceilalți succesori. Aceștia îi reproșau că nu le asigurase veniturile prevăzute în testament și că înstrăinase mobilierul, argintăria, tablourile și bronzurile care trebuiau să rămână în familie. Tot ei susțineau că nu se ocupase de întreținerea și repararea clădirilor și că lăsase neplătite taxele, impozitele și datoriile către creditori.
Nepoții au venit cu dovezi. Imobilul din București fusese vândut cu 22.000.000 de lei, din care mătușii lor îi rămăseseră aproape 9.000.000. Parcul de cai de curse fusese vândut cu tot cu exemplarele de prăsilă, fără să se păstreze nimic, iar mobilierul și inventarul vilei Albatros din Buzău fuseseră înstrăinate, „lăsându-le ca şi vila Edwin din Bucureşti în complectă stare de ruină”.
Peneș consemnează că succesorii au dovedit și altele: văduva încasase arenzi și chirii fără să plătească datoriile succesiunii și luase 3.000.000 de lei de la Banca România din Buzău, cu recolta de grâu de pe moșia Fundeni drept gaj. Ratele la împrumutul de 9.000.000 de lei de la Bank of Roumania nu fuseseră achitate, astfel că datoria trecuse, la acea dată, de 18.000.000 de lei.
Herghelia, mândria lui Marghiloman, a fost vândută la licitație lui Solomon Goldman, din Buzău. Potrivit lui Peneș, acesta a vândut la rândul lui caii de curse, la scurt timp, din cauza cheltuielilor mari și fiindcă nu se pricepea la administrarea unei asemenea afaceri.
Pe baza probelor, instanța a admis cererea și a pus sechestru asigurător pe averea mobilă și imobilă a Mariei Marghiloman. Bunurile sechestrate erau evaluate la peste 54.000.000 de lei, iar printre ele se numărau:
- zeci de pogoane de vie și livezi;
- zeci de hectare de pădure, islaz și fâneață;
- moșia Fundeni–Tulbureasca;
- Vila Albatros din Buzău, cu 45 de pogoane de parc;
- șase grajduri pentru caii de curse, cu 54 de boxe;
- vila Edwin din București;
- hipodromul, cu 85 de pogoane pentru pistă.
15 ani de procese și o vilă lăsată în grija chiriașilor
Vila Albatros, proprietatea cea mai cunoscută a lui Alexandru Marghiloman, a trecut prin mâinile mai multor chiriași. Pe unii îi adusese Maria Marghiloman, ca să aibă grijă de complex, pe alții i-au numit instanțele care au judecat, vreme de 15 ani, procesele legate de drepturile succesorale. Cu timpul, conacul de la marginea Buzăului și-a pierdut strălucirea: clădirea s-a degradat, parcul a ajuns maidan, iar heleșteul, altădată un rai al lebedelor, începuse să se colmateze.
Peneș pune pe seama văduvei atât ruinarea rapidă a vilei și pierderea definitivă a amenajărilor de la hipodrom, cât și soarta hergheliei. În lectura lui, fie nu s-a priceput să administreze averea, fie n-a arătat interes pentru probleme care o depășeau.
Vila, vândută Ministerului Aerului și Marinei
Maria Marghiloman a murit în 1938. Tribunalul a suspendat atunci sechestrul asupra complexului, la cererea moștenitorului legal Mihai Butculescu-Marghiloman, pe motiv că la partaj lui îi revenea moșia cu tot inventarul.
Prin actul de împărțeală și lichidare din 28 ianuarie 1939, vila Albatros, cu parcul, heleșteul, grădina și celelalte construcții, a fost împărțită între cei doi nepoți: 37,5% pentru Mihai Butculescu-Marghiloman și 62,5% pentru Alexandru Pherekyde. La 28 februarie 1939, moștenitorii au vândut Ministerului Aerului și Marinei vila, cu terenul aferent și cu toate construcțiile și plantațiile. La vânzare au participat și avocații Nicolae D. Stănescu și Sebastian Șerbănescu, care dețineau 25% potrivit clauzelor din contractul de angajament.
De la depozit de legume la centru cultural
Schimbarea regimului politic a hotărât soarta complexului. Din anul 1945, în conac și în clădirile anexe au funcționat depozite ale Întreprinderii de Legume și Fructe Buzău și ale Întreprinderii Horticola, precum și depozite și ateliere ale IJGCL, alături de șantierul de construcții din subordinea acesteia.
Din cauza nepăsării autorităților, conacul a stat în ruină mai bine de șase decenii. Măreția de altădată i-a fost redată cu fonduri de la Uniunea Europeană, iar din 2015 Vila Albatros funcționează ca centru de cultură și educație care poartă numele fostului prim-ministru.
Legenda pune pierderea averii pe seama vorbelor lui Musceleanu. Documentele succesiunii arată un împrumut de 30 de milioane de lei a cărui rambursare nu a respectat contractul, impozite neplătite, bunuri vândute și 15 ani de procese între moștenitori. Urmașii lui Marghiloman au vândut proprietatea de la Buzău în 1939, însă vila ridicată pe terenul pierdut cândva la cărți stă din nou în picioare.
Ce mai e nou în Cultură și Societate?
Sora lui Iuliu Maniu împărțea an de an hrană săracilor. Cornelia Maniu a murit de foame, cu Securitatea la poartă
2 săptămâni de suc de sfeclă: tensiunea vârstnicilor a scăzut, iar bacteriile din gura lor s-au schimbat
Ce poate dezvălui un test de 1 minut pe scări despre sănătatea inimii
Obiceiurile de somn ale lui Donald Trump ar putea avea consecințe periculoase pentru sănătate la 80 de ani
