Fuga lui Albert Einstein din calea asasinilor naziști s-a încheiat într-o colibă de lemn din estul Angliei, iar cele trei săptămâni petrecute acolo, în toamna lui 1933, au schimbat nu doar viața fizicianului, ci și cursul secolului XX.
Cu o recompensă pusă pe capul său, cel mai celebru om de știință al lumii a trăit ascuns pe Roughton Heath, o pajiște izolată de lângă Cromer, în comitatul britanic Norfolk, sub paza unor oameni înarmați. Acolo, spun cei care au studiat episodul, s-a produs schimbarea care avea să-l ducă, 6 ani mai târziu, la scrisoarea despre bomba atomică adresată președintelui Roosevelt.
Episodul a rămas multă vreme o notă de subsol în biografiile lui Einstein. Scenaristul britanic Philip Ralph l-a reconstituit în documentarul Einstein and the Bomb (Netflix, 2024), folosind exclusiv discursurile, scrisorile și interviurile reale ale fizicianului. Ralph spune că abia studiindu-l de aproape a înțeles cât de important a fost.
„Abia atunci când ne-am uitat mai atent ne-am dat seama ce moment seismic a fost în viața lui. Ceea ce a reieșit din cercetările mele a fost că a fost, în multe privințe, cel mai important punct de cotitură din viața lui Einstein”, a spus Ralph.
Fuga lui Albert Einstein, un moment crucial în istoria recentă
Până în acel moment, Albert Einstein era inamicul public nr. 1 în Germania. În mai 1933, o broșură intitulată Jews Are Watching You (Evreii te privesc) l-a acuzat pe Einstein de „propagandă mincinoasă atroce împotriva lui Adolf Hitler”. Sub poza sa, se preciza: „Încă nu a fost spânzurat”.
La sfârșitul lui august, după ce agenți secreți germani l-au asasinat pe filosoful evreu Theodor Lessing în Cehoslovacia, naziștii – care îi furaseră deja economiile lui Einstein, îi jefuiseră casa de vară, îi răscoliseră apartamentul din Berlin și îi luaseră vioara – au oferit o recompensă de cel puțin 1.000 de lire sterline pentru uciderea sa.
A doua zi, Einstein a cedat insistențelor soției sale, Elsa, și a părăsit casa de vacanță pe care o închiriaseră lângă Ostende, în Belgia, și de a fugi în Anglia pe mare. Nu avea să mai pună niciodată piciorul în Europa continentală.
„Înainte de acel moment, Einstein fusese un susținător declarat și pasionat al non-violenței și al pacifismului. Dar, la sfârșitul celor trei săptămâni, a ținut un discurs în fața a 10.000 de oameni la Royal Albert Hall, în care a spus efectiv că există o amenințare existențială la adresa civilizației europene și că va trebui să o combatem.”, a spus Ralph.
În anul 1939, temându-se că naziștii vor ajunge primii, Einstein avea să-și pună numele pe o scrisoare care îi cerea președintelui Franklin Roosevelt să accelereze dezvoltarea unei bombe nucleare de către SUA, episod redat și în filmul lui Christopher Nolan, Oppenheimer (2023).
În timpul șederii lui Einstein pe această mocirlă izolată, protejat de gărzi înarmate, acesta a realizat pentru prima dată că trebuie să își folosească public influența sa în societate pentru a vorbi împotriva naziștilor și pentru a cere liderilor mondiali să acționeze, a declarat Ralph. „Am ales titlul «Einstein și bomba» pentru că schimbarea de gândire care a avut loc în acea perioadă de trei săptămâni în Norfolk a fost cea care l-a determinat în mod direct să își pună numele pe acea scrisoare adresată lui Roosevelt”, a mai spus scenaristul.
Cabana din Norfolk a aparținut unei cunoștințe de încredere, deputatul conservator antifascist și comandantul naval din Primul Război Mondial, Oliver Locker-Lampson, care i-a oferit-o lui Einstein ca loc de refugiu sub protecția sa.
La începutul aceluiași an, Locker-Lampson a subliniat situația lui Einstein în Parlament și a introdus un proiect de lege al unui deputat, care în cele din urmă nu a avut succes, pentru a „extinde oportunitățile de cetățenie pentru evreii rezidenți în afara Imperiului Britanic”.
Tot în cabană, Einstein a pozat pentru sculptorul Jacob Epstein. Acesta i-a modelat capul în lut în timp ce fizicianul își fuma pipa și conversa, într-o încăpere ocupată aproape în întregime de un pian. Exemplare ale bustului se află astăzi în colecțiile Tate, ale Muzeului Fitzwilliam din Cambridge și ale Galeriilor Naționale ale Scoției. Unii istorici cred că Epstein, el însuși evreu, l-a convins pe Einstein să ia public atitudine împotriva naziștilor.
Albert Einstein a fost expus de presă
Poate pentru a atrage atenția asupra situației dificile a lui Albert Einstein, membrii presei au fost invitați, într-un mod oarecum incongruent, de Locker-Lampson în ascunzătoarea secretă și li s-a permis să îl intervieveze și să îl fotografieze pe celebrul laureat al Premiului Nobel.
A fost o invitație a presei care, având în vedere amenințarea foarte reală la adresa vieții lui Einstein, l-a îngrozit pe un reporter de la Observer. „Anglia nu este un loc foarte bun în care să te ascunzi”, a relatat jurnalistul ziarului în data de 17 septembrie 1933. „Dr. Einstein, care a venit aici pentru a scăpa de persecuția nazistă, își găsește coliba de lemn fotografiată în ziare, cu indicații complete despre localitate, iar Consiliul Cromer ia în considerare problema prezentării unei adrese. Cred că se presupune că Germania se uită în altă parte.”
Paradoxal, deși coliba apăruse în ziarele vremii cu indicații precise, astăzi nimeni nu mai știe exact unde se afla. Singura urmă a trecerii lui Einstein prin Roughton este o placă albastră comemorativă, montată pe pub-ul The New Inn din sat.
Atunci când Albert Einstein a acceptat să țină discursul în cadrul unui eveniment la Royal Albert Hall pentru a strânge bani pentru refugiații academici evrei din Germania, decizia sa a fost criticată de Daily Mail. Editorialul, care pretindea că îi compătimește și că „are toată simpatia pentru evreii germani ca atare”, i-a cerut lui Einstein să „înceteze această agitație incorectă în această țară împotriva regimului nazist”.
La două zile după ce a ținut discursul său istoric, în care a făcut apel la toate națiunile să „reziste puterilor care amenință libertatea intelectuală și individuală … pe care strămoșii noștri au câștigat-o printr-o luptă acerbă”, Albert Einstein a plecat în SUA, la nou înființatul Institut pentru Studii Avansate din cadrul Universității Princeton.
Soţia sa, Elsa, a reușit să i se alăture pe drum, iar Einstein și-a petrecut restul vieții în exil, acolo unde a scris declarații prin care recomanda ca SUA să ofere vize evreilor care fugeau de persecuția nazistă și a contribuit la înființarea primei organizației de ajutorare a refugiaților care avea să devină Comitetul Internațional de Salvare.
Trei săptămâni care au schimbat secolul
Privită de aproape, povestea de la Roughton Heath are o ironie greu de ignorat. Omul care intrase în cabană ca pacifist convins a ieșit din ea hotărât că nazismul trebuie oprit. Șase ani mai târziu, pe 2 august 1939, și-a pus semnătura pe scrisoarea redactată de fizicianul Leó Szilárd, prin care Roosevelt era avertizat că Germania ar putea construi o bombă atomică. Einstein nu a lucrat niciodată la Proiectul Manhattan, dar istoricii consideră scrisoarea unul dintre impulsurile decisive care l-au pornit.
Spre sfârșitul vieții, fizicianul a privit înapoi cu regret. În noiembrie 1954, cu cinci luni înainte să moară, i-a spus prietenului său, chimistul Linus Pauling: „Am făcut o singură mare greșeală în viața mea: când am semnat scrisoarea către președintele Roosevelt prin care recomandam construirea bombelor atomice. Dar exista o oarecare justificare: pericolul ca germanii să le construiască.”
Ultimul document public semnat de Einstein a fost Manifestul Russell–Einstein împotriva armelor nucleare. Textul a fost făcut public în iulie 1955, la trei luni după moartea sa. Drumul care începuse într-o colibă de lemn din Norfolk s-a încheiat cu un apel la pace.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Începutul Războiului Rece: Churchill a anunțat „Cortina de Fier” care a despărțit Europa
Doamna Elina, soția lui Matei Basarab, femeia care a condus singură Țara Românească
Acum circa 7.000 de ani, s-a întâmplat ceva ciudat cu ADN-ul bărbaților, iar oamenii de știință încearcă și astăzi să explice de ce
O relatare scrisă despre învierea lui Iisus din morți a fost descoperită într-un manuscris vechi de 2.000 de ani
