Descoperit în 1971 în adâncul junglelor din insula Mindanao (Filipine), poporul Tasaday a fost prezentat lumii ca un trib complet izolat, rămas captiv în Epoca de Piatră. Însă, ceea ce părea inițial descoperirea antropologică a secolului s-a transformat rapid într-una dintre cele mai mari controverse științifice globale.
În anii ’70 și ’80, un grup de oameni care trăiau în adâncul junglelor insulei Mindanao din Filipine a captat deopotrivă atenția presei globale și a antropologilor. Prima dată, au ținut prima pagină a ziarelor pentru descoperirea lor uluitoare; a doua oară, pentru un presupus scandal de fraudă de proporții. Cazul Tasaday a devenit un exemplu clasic în istoria științei despre cum datele antropologice pot fi manipulate din rațiuni politice și comerciale, lăsând cercetătorii să separe realitatea de ficțiune.
Poporul Tasaday a fost „descoperit” oficial pentru prima dată în 1971. La acea vreme, rapoartele susțineau că 26 de persoane trăiau în peșteri, purtau foarte puține haine, foloseau exclusiv unelte specifice Epocii de Piatră și vorbeau o limbă proprie, complet distinctă. Fără absolut niciun contact cu lumea exterioară și fără vreo cunoștință despre aceasta, grupul funcționa ca o societate de vânători-culegători, neavând nici cea mai mică idee despre cum să practice agricultura pe cont propriu.
„Deși economia lor se bazează esențial și tradițional pe colectarea de hrană, din 1966 au învățat să prindă în capcane mai multe tipuri de animale. Dovezile lingvistice preliminare sugerează că poporul Tasaday a fost izolat de cei mai apropiați vecini din afara pădurii timp de 600 de ani sau mai mult. Această concluzie, la fel ca raportul în general, este provizorie.”, se arăta într-un raport dedicat grupului în anul 1972.
Un fenomen global și restricții suspecte
Totul a fost prezentat ca o descoperire epocală, iar despre acest trib s-a scris cu fervoare în întreaga lume, revista National Geographic producând chiar și un documentar despre ei. În anul următor, Manuel Elizalde Jr. – un politician bogat care, deloc întâmplător, condusese și echipa de descoperire – a înființat tabere speciale din care poporul Tasaday putea fi observat. Politicienilor, celebrităților și jurnaliștilor li s-a permis să viziteze tabăra pentru a-i urmări pe acești oameni trăindu-și viața parcă decupată din „Epoca de Piatră”. Însă, un detaliu a ridicat rapid semne de întrebare: oamenilor de știință, antropologilor și sociologilor le-a fost interzis accesul.
Înainte ca tabăra să fie închisă mai târziu în acel an, doar câțiva antropologi – selectați cu mare prudență de Elizalde Jr. – au primit permisiunea de a se apropia de acest popor proaspăt descoperit. La finalul acelui an, președintele filipinez Ferdinand Marcos a interzis complet accesul vizitatorilor în casa poporului Tasaday, declarând întreaga zonă strict interzisă până după momentul în care a fost înlăturat de la putere, în 1986.
A fost poporul Tasaday o farsă istorică?
Odată ce ușile au fost redeschise pentru vizitatori, au început să circule tot mai multe afirmații conform cărora totul ar fi fost o înșelătorie.
În anul 1986, un jurnalist elvețian care a susținut că i-a vizitat pe Tasaday a relatat că localnicii i-ar fi mărturisit că grupul era o farsă: „un grup mixt de Manobos și Tbolis motivați de promisiuni de pământ și bani să joace rolul unor primitivi care locuiesc în peșteri și folosesc unelte de piatră ori de câte ori Elizalde le cerea acest lucru”.
În scurt timp, în cadrul unei conferințe de antropologie, au apărut declarații conform cărora unii dintre membrii Tasaday ar fi avut studii universitare și ar fi fost rude de sânge cu persoane care trăiau în afara zonei Tasaday, deși și aceasta rămâne o afirmație dubioasă, cu foarte puține dovezi la bază. Cu toate acestea, suspiciunile de duplicitate au abundat, centrându-se în mod predominant în jurul lui Elizalde.
„Dat fiind că au fost descoperiți de Elizalde, că Elizalde a condus jurnaliștii la fața locului și că Ferdinand Marcos, după ce a declarat legea marțială în 1972, a promulgat un decret (Decretul Prezidențial Nr. 1032) care a transformat teritoriul Tasaday într-o rezervație în care nimeni nu putea intra fără permisiune prealabilă – o permisiune care, din câte știu, nu a fost acordată niciodată vreunui antropolog străin – devine mult prea evident că guvernul filipinez a încurajat, dacă nu chiar a orchestrat, ascensiunea lor spre faimă”, scria antropologul Jean-Paul Dumont în 1988.
Adevărul undeva la mijloc: ce spun dovezile lingvistice
Ambele narațiuni – fie că fuseseră izolați sute de ani, fie că puneau la cale o farsă – aveau punctele lor slabe. Explicația cea mai probabilă este că a fost vorba despre un grup care trăise, într-adevăr, aproape complet izolat de restul lumii, dar nu pentru o perioadă atât de îndelungată precum a susținut Elizalde. Dovada în acest sens a fost găsită în limba pe care o foloseau, care prezenta similarități izbitoare cu limbile locale de acum 150 de ani, sugerând o dată aproximativă pentru o potențială separare a grupului.
Spre deosebire de un trib preistoric autentic, ale cărui rădăcini lexicale ar fi trebuit să fie complet diferite, dialectul acestora oferea indicii clare ale unei separări recente.
„Concluzionez că poporul Tasaday s-ar fi putut afla într-o izolare aproape totală de alte grupuri, așa cum au afirmat constant, dar că izolarea ar fi putut dura doar câteva generații, posibil nu mai mult de 150 de ani. În caz contrar, ar fi fost evidente diferențe mult mai mari între varietatea de vorbire Tasaday și cea a celor mai apropiate rude ale sale.”, a notat lingvistul Lawrence Reid despre poporul Tasaday în 1992.
În anul 1988, președintele Corazon Aquino a declarat poporul Tasaday un grup minoritar autentic, parte a grupului indigen Lumad din sudul Filipinelor. Cu toate acestea, o mulțime de cercetători rămân sceptici și consideră că nu suntem cu nimic mai aproape de a găsi dovezile care să determine definitiv dacă întreaga poveste a fost sau nu o farsă. Până la apariția unor noi dovezi arheologice sau genetice incontestabile, misterul acestui grup va continua să penduleze la limita fragilă dintre o relicvă culturală autentică și un experiment social orchestrat de regimul vremii.
(FAQ) Întrebări frecvente despre controversa poporului Tasaday
Cine a descoperit poporul Tasaday și când a fost anunțată descoperirea?
A fost tribul Tasaday o farsă sau o descoperire autentică?
De ce a interzis guvernul filipinez accesul cercetătorilor la trib?
Ce s-a întâmplat cu membrii poporului Tasaday după demascarea farsei?
Ce mai e nou în Cultură şi Societate?
Ioan Slavici, trimis la închisoare de 5 ori pentru ce a scris: „iubirea de oameni şi de pace a hotărât faptele mele”
Blestemul mumiei: oamenii cumpără şi vând rămășițe mumificate online, iar acestea îi pot expune la riscuri ascunse
Anda Călugăreanu, actul de curaj care a costat-o cariera: „Și-a tăiat craca de sub picioare, iar compozitorii au boicotat-o”
Născut pe potop, ajuns cel mai mare constructor român de poduri: Anghel Saligny,elevul cu medii de 6 și 7 care a uimit o țară
