Craniile unor civili îngropați lângă primii regi ai Egiptului dezvăluie dovezi de sacrificii umane vechi de 5.000 de ani

Timp de un secol, teoria că primii monarhi ai Egiptului antic erau însoțiți în mormânt de curteni sacrificați pentru a-i sluji în viața de apoi a rămas blocată între bănuială și scepticism. Deși complexele funerare regale timpurii erau înconjurate de zeci sau sute de morminte ale servitorilor, lipsa unor urme evidente de violență i-a împiedicat pe cercetători să confirme execuția rituală. Acum, o reevaluare medico-legală a craniilor dezgropate la Abydos aduce argumente noi în favoarea ipotezei sacrificiului.

În anii 1920, egiptologul britanic Flinders Petrie a făcut săpături în mormintele din jurul celor ale regilor din Prima Dinastie a Egiptului antic. Acolo a găsit rămășițele a mult mai multor oameni, în unele cazuri chiar sute.

Petrie a bănuit atunci că cei din aceste morminte-satelit ar fi putut fi sacrificați la scurt timp după moartea fiecărui rege, într-un ritual cunoscut sub numele de „sacrificiul servitorilor”. Nu a reușit însă să găsească dovezi despre felul în care muriseră acești oameni. Fără ele, teoria lui a rămas sub semnul întrebării.

Arheologa Roselyn Campbell, de la Universitatea Purdue din SUA, a reexaminat lucrările lui Petrie din perspectiva medicinei legale moderne. Analiza ei a confirmat că 18 dintre cele 46 de cranii păstrate de Petrie și aduse în Anglia poartă urmele unor leziuni potențial letale.

Campbell reexaminează de câțiva ani craniile acestor civili din Egiptul antic. Concluziile ei apar într-un articol publicat în jurnalul ştiinţific Frontiers in Environmental Archaeology. Craniile analizate se află în colecția Duckworth a Universității Cambridge. Potrivit studiului, Petrie a văzut probabil fracturile, dar le-a interpretat drept deteriorări produse după moarte, în mediul de îngropare. În multe cazuri, a aplicat ceară de parafină chiar în jurul lor.

Metodele medico-legale actuale permit deosebirea fracturilor produse pe os uscat, după moarte, de cele produse pe os încă proaspăt și elastic. Acestea din urmă apar în intervalul perimortem, care poate cuprinde momentele de dinaintea decesului, decesul însuși sau perioada imediat următoare.

Curteni și meșteșugari: cine zăcea în mormintele secundare

Craniile au fost găsite în jurul complexelor funerare regale de la Umm el-Qaab, în vechiul Abydos. Acolo, acești oameni fuseseră îngropați lângă primii regi ai Egiptului antic. Conducătorii Primei Dinastii au domnit aproximativ între 3078 și 2900 î.e.n.

Unele dintre mormintele din jurul celor regale purtau nume și titluri oficiale. Pe baza lor, cei îngropați au putut fi identificați ca funcționari de rang inferior sau mediu ori ca meșteșugari.

„Fiecare mormânt secundar era o cameră simplă, așezată în șir alături de alte zeci de morminte asemănătoare”, a spus Campbell. „Unele aveau un sicriu simplu. Cele mai multe conțineau câteva obiecte funerare, precum vase de ceramică, iar în multe se găseau și obiecte mici, cum ar fi unelte de cupru, vârfuri de proiectile sau mici figurine de fildeș.”

Fracturi craniene și tăieturi: urmele violenței perimortem

Cel mai des, Campbell a găsit fracturi liniare ale calotei craniene, leziuni provocate de obicei de obiecte plate și late. Pe câteva cranii a identificat și leziuni produse de obiecte ascuțite, printre care „o leziune penetrantă în partea laterală a capului” și „o leziune de tăiere la nivelul ochiului”.

„Deși este cu siguranță posibil ca unele persoane să fi murit în pace, din alte cauze, și să fi fost îngropate în jurul complexelor funerare regale, este totodată clar că multe dintre ele au suferit o formă de traumatism perimortem”, a scris Campbell. Altfel spus, e destul de probabil ca acești oameni să fi fost uciși intenționat, prin lovituri la cap.

Ipoteza lui Flinders Petrie, confirmată după un secol de dezbateri

Petrie își sprijinise bănuiala pe alte indicii. „Petrie credea că, dacă atâtea morminte fuseseră închise în același timp, era puțin probabil să fie vorba de înmormântări individuale, după decese naturale. Închiderea lor aparent grăbită, alături de faptul că unii dintre cei îngropați erau funcționari legați într-un fel sau altul de curtea regală, l-a făcut să conchidă că aceste înmormântări erau, probabil, sacrificii ale servitorilor”, a scris Campbell.

Rezultatele lui Campbell fac și mai credibilă teoria lui Petrie. Potrivit ei, oamenii din mormintele secundare ar fi putut fi sacrificați la moartea regelui, în convingerea că îl vor sluji în viața de apoi.

„Unii servitori s-ar fi putut oferi de bunăvoie să moară, ca să dobândească viața veșnică sau onoarea. Alții ar fi putut fi aleși sau chiar forțați”, a sugerat Campbell.

Campbell nu ascunde că datele de la care a pornit sunt incomplete. „Dacă aș avea resurse nelimitate, mi-ar plăcea să aflu unde ar putea fi rămășițele acestor oameni și să le analizez! Totuși, acest studiu arată cât de multe lucruri noi putem afla despre trecut când reexaminăm date mai vechi cu metode și cunoștințe actualizate, chiar și în cazul unor seturi de date incomplete și imperfecte, precum acesta.”

Rezultatele au limite clare. Craniile păstrate reprezintă doar între 5% și 15% dintre cei îngropați lângă fiecare complex funerar. Restul scheletelor au fost reîngropate laolaltă de Petrie, iar acum e foarte puțin probabil ca ele să mai poată fi asociate cu craniile. Dacă teoria lui Petrie este corectă, practica pare să fi început foarte devreme în cultura Egiptului antic.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU