La începutul anului 1475, imediat după victoria istorică din bătălia de la Podul Înalt (Vaslui), Ștefan cel Mare trimitea o circulară diplomatică disperată cancelariilor europene. Deși anihilase armata otomană a lui Suleiman Pașa, voievodul Moldovei știa că adevăratul război cu Mahomed al II-lea abia începea.
La doar 15 zile după ce a repurtat ceea ce istoricii numesc astăzi cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, voievodul Moldovei nu sărbătorea. În loc de fast, dicta febril o circulară diplomatică, un avertisment disperat trimis cancelariilor europene. Știa exact ce va urma.
Scrisoarea trimisă de domnitor nu a fost o simplă cerere de ajutor, ci o radiografie strategică prin care anticipa exact viitoarea campanie de răzbunare a sultanului – un avertisment clar că Moldova, ca «poartă a creştinătăţii», nu putea rezista singură la nesfârșit.
Matematica sângelui: 10 ianuarie 1475
Bătălia s-a dat la data de 10 ianuarie 1475, în apropiere de orașul Vaslui, la Podul Înalt. Pe teren se aflau forțe total disproporționate. Armata turcă, condusă de Suleiman Pașa, era formată din circa 100.000 de soldați. Această masă umană a fost oprită și zdrobită de răzeșii lui Ștefan cel Mare.
Modul în care a fost obținută victoria a rămas consemnat cu o precizie chirurgicală de cronicarul Grigore Ureche, care a documentat raportul exact de forțe și tactica asimetrică în „Letopiseţul Ţării Moldovei”:
„Într-aceia vreme, Mehmet împăratul turcescu armându 120.000 de oastea sa şi oastea tătărască şi muntenească, să margă cu Radul vodă, au trimis asupra lui Ştefan vodă. Iară Ştefan vodă avându oastea sa, 40.000 şi 2.000 de leşi ce-i venise într-ajutoriu cu Buciaţschii de la craiul Cazimir şi 5.000 de unguri, ce-i dobândise de la Mateiaşu craiul ungurescu, le-au ieşit înaintea turcilor din sus de Vasluiu, la Podul Înalt, pre carii i-au biruitu Ştefan vodă, nu aşa cu vitejiia, cum cu meşterşugul”
Diplomația de pe marginea prăpastiei
Ecourile măcelului i-au adus imediat recunoaștere voievodului. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit oficial „Principe al creştinătăţii”. Însă Ștefan era conștient că tăiase doar o ramură a imperiului, nu rădăcina.
Pe 25 ianuarie 1475, din Suceava, domnitorul transmitea liderilor din Europa Apuseană un apel care oferea sprijinul său, dar cerea imperativ mobilizare generală. Documentul este o radiografie rece a conducerii militare otomane anihilate și o predicție sumbră a ceea ce avea să vină.
Ce le-a cerut Ștefan cel Mare principilor din Europa prin scrisoarea sa?
Redactată inițial în limba latină, pentru a putea fi citită și înțeleasă rapid la curțile regale vestice, scrisoarea din 25 ianuarie 1475 reprezintă unul dintre cele mai importante documente diplomatice ale epocii:
„Către Coroana ungurească şi către toate ţările în care va ajunge această scrisoare, sănătate. Noi, Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, tuturor cărora le scriu, şi vă doresc tot binele, şi vă spun Domniilor Voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se gândeşte cum ar putea să supună şi să nimicească toată creştinătatea.
De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus-numitul turc a trimis în ţara noastră şi împotriva noastră o mare oştire, în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman paşa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau toţi curtenii sus-numitului turc, şi toate popoarele din Romania, şi domnul Ţării Munteneşti cu toată puterea lui, şi Assan beg, şi Ali beg, şi Schender beg, şi Grana beg, şi Oşu beg, şi Valtival beg, şi Serefaga beg, domnul din Sofia, şi Cusenra beg, şi Piri beg, fiul lui Isac paşa, cu toată puterea lui de ieniceri.
Aceşti mai sus – numiţi erau toţi căpitanii cei mari, cu oştile lor. Auzind şi văzând noi acestea, am luat sabia în mână şi, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare, şi pe toţi i-am trecut sub ascuţişul sabiei noastre; pentru care lucru, lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să se răzbune şi să vie, în luna lui mai, cu capul său şi cu toată puterea sa împotriva noastră şi să supună ţara noastră, care e poarta creştinătăţii şi pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă, care e ţara noastră, va fi pierdută – Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva – atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie.
De aceea, ne rugăm de Domniile Voastre să ne trimiteţi pe căpitanii voştri într – ajutor împotriva duşmanilor creştinătăţii, până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulţi potrivnici şi din toate părţile are de lucru cu oameni ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim, pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul Domniei Noastre, că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru. Aşa trebuie să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Atotputernic, noi i-am tăiat mână cea dreaptă. Deci, fiţi gata, fără întârziere.
Dată în Suceava, în ziua de Sfântul Pavel, luna ianuarie în 25, anul Domnului 1475. Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei”.
Prețul unei uși lăsate deschise
Circulara lui Ștefan nu a fost un exercițiu de retorică, ci o analiză de intelligence. Voievodul citise corect orgoliul rănit al sultanului.
La nivel diplomatic, efortul a părut inițial un succes. Ștefan a reușit să încheie un pact cu Matei Corvin. Regele Ungariei a promis oficial sprijin militar împotriva unui viitor atac turcesc. Era exact garanția de care Moldova avea nevoie.
Însă regele ungar nu și-a respectat cuvântul dat.
Anul următor, anticipația din scrisoarea de la Suceava a devenit realitate pe câmpul de luptă. Fără aliați, moldovenii au fost nevoiți să reziste singuri în fața unei noi armate turce. De data aceasta, nu mai era condusă de interpuși, ci de însuși sultanul Mahomed al II-lea. Izolat strategic, Ștefan este învins în bătălia de la Valea Albă. Totuși, campania de uzură planificată de voievod reușește să producă pagube atât de însemnate oastei otomane, încât mașinăria de război a imperiului este obligată să se oprească din înaintare, fix în fața zidurilor Cetății de Scaun a Sucevei.
În cele din urmă, ignorarea scrisorii lui Ștefan cel Mare a demonstrat o realitate geopolitică dură: deși onorată cu titlul de apărătoare a continentului, Moldova a fost nevoită să își ducă singură războaiele de supraviețuire la granița imperiului.
(FAQ) Întrebări frecvente despre scrisoarea lui Ștefan cel Mare
Ce le-a cerut Ștefan cel Mare liderilor europeni în scrisoarea din 1475?
A primit Moldova ajutorul militar solicitat de la principii creștini?
Care a fost raportul forțelor în Bătălia de la Podul Înalt?
De ce este important acest document istoric pentru istoria României?
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Ce a provocat declinul Egiptului antic: secetă, crize economice și invadatori străini
De ce societățile antice își îngropau morții acasă — și de ce au încetat
Laserele dezvăluie aproape 400 de structuri ascunse ale unei civilizații amazoniene care ar fi numărat milioane de oameni
De ce a fost declarată nevinovată Ioana d’Arc, la 25 de ani după execuția ei
