Pentru cei mai mulți dintre noi, memoria funcționează ca un filtru selectiv: anii șterg detaliile mărunte, estompează contururile și deformează chiar și momentele decisive. Pentru o mână de oameni din întreaga lume, însă, mecanismul uitării este complet suspendat. În mintea lor, fiecare zi trăită rămâne conservată la fel de vie și de copleșitoare ca în clipa în care s-a petrecut.
Se estimează că mai puțin de 100 de oameni au o memorie autobiografică superioară (highly superior autobiographical memory sau HSAM), cunoscută ca hipertimesie. Un nou studiu documentează experiențele unuia dintre ei: un băiat de 16 ani pe care cercetătorii l-au numit KCL, ca să-i protejeze identitatea. Băiatul are o capacitate remarcabilă: își amintește evenimente din propria viață cu detalii surprinzător de precise.
În februarie 2025, KCL l-a contactat pe Krystian Barzykowski, cercetător în științe cognitive care a publicat mai multe lucrări despre memoria autobiografică involuntară.
„A descris amintiri autobiografice dintr-o perioadă excepțional de timpurie, inclusiv unele care datează de la vârsta de aproximativ trei luni (aprilie 2009), precum și amintiri din prima copilărie (2010–2011) care, potrivit relatărilor, au fost confirmate de părinții săi. A mai spus că în jurul vârstei de trei ani a apărut un sentiment al unei experiențe autobiografice continue și conștiente. De atunci, potrivit relatării sale, majoritatea amintirilor sunt extrem de detaliate și ușor accesibile.”, au scris Barzykowski și echipa sa în raportul de caz.
Pentru neuroștiințe, o astfel de mărturie atinge limita imposibilului biologic: fenomenul de amnezie infantilă blochează aproape universal primele amintiri umane, deoarece hipocampul unui bebeluș nu este suficient maturizat pentru a fixa repere autobiografice durabile.
KCL a spus că amintirile îi sunt adesea declanșate involuntar de indicii mărunte: un miros, un cântec, o anumită frază. Totodată, adolescentul a afirmat că poate reconstitui în amănunt evenimente din aproximativ jumătate din zilele scurse din august 2022 încoace — adică peste 450 de zile în care își poate accesa instantaneu trăirile, dialogurile și decorul, în timp ce un om obișnuit abia dacă poate izola câteva zeci de repere majore din aceeași perioadă.
Memorie de top 0,1%, dar un creier perfect obișnuit în rest
Pentru că băiatul locuia departe de cercetători, echipa i-a aplicat de la distanță o serie de teste consacrate. Rezultatele au confirmat că KCL are într-adevăr HSAM: performanța lui se situa la un nivel care, statistic, ar fi de așteptat să depășească 99,9% din populația generală.
În schimb, atenția, memoria de lucru și funcțiile executive păreau toate relativ normale. Oricât ar părea de surprinzător, tocmai acest tablou e tipic pentru persoanele cu HSAM. Memoria lui KCL nu funcționează ca un scaner enciclopedic: el nu reține pagini întregi de manual la o simplă privire și nu calculează mai repede decât colegii săi de clasă. Arhiva sa excepțională este strict personală — un jurnal interior hipertrofiat, nu o bază generală de date.
Nici alte semne nu indicau ceva neobișnuit în creierul lui KCL. Potrivit părinților, dezvoltarea lui fusese, în rest, normală de la naștere, fără probleme de natură psihiatrică sau educațională.
„Dovezile tot mai numeroase sugerează că [persoanele cu HSAM] nu sunt «supereroi» cognitivi. Dimpotrivă, par în mare măsură comparabile cu populația generală în domenii precum învățarea informațiilor cotidiene sau memorarea numerelor. Ce le deosebește este felul în care își amintesc și accesează evenimentele autobiografice – informații despre ceea ce au experimentat, au văzut și au trăit.”, au scris Barzykowski și echipa sa.
Amintirile care vin nechemate: dincolo de simpla reamintire voluntară
Pe Barzykowski și colegii săi i-a interesat mai ales caracterul involuntar al amintirilor lui KCL. Detaliul trimite la primul caz oficial de HSAM, publicat încă din 2006, care descria o femeie cu amintiri „neîntrerupte, incontrolabile și automate” despre propriul trecut.
De atunci au mai fost descrise și alte cazuri, dar în majoritatea studiilor subiecții au fost testați la reamintirea voluntară. Puține s-au oprit asupra amintirilor autobiografice involuntare la persoanele cu HSAM.
Echipa a pornit de la o metodă consacrată, pe care o testase deja în populația generală. KCL a fost supus unei sarcini monotone pe computer: trebuia să urmărească succesiunea unor tipare vizuale pe ecran, un exercițiu conceput deliberat pentru a lăsa mintea să hoinărească. La intervale regulate, cercetătorii întrerupeau testul și îl întrebau direct ce imagini sau idei îi apăruseră spontan în conștiință.
O poartă deschisă doar spre trecut: de ce viitorul rămâne neatins
Față de datele existente despre oamenii obișnuiți, KCL a avut în timpul testelor o frecvență „semnificativ mai ridicată” a amintirilor autobiografice involuntare.
Diferența a apărut însă numai la gândurile despre propriul trecut. Gândurile spontane despre viitor s-au încadrat în limite normale, la fel ca frecvența generală a gândurilor fără legătură cu sarcina.
Pentru autori, tocmai acest contrast e deosebit de interesant. Dovezile tot mai numeroase sugerează, spun ei, că HSAM nu ține atât de o memorie superioară în general, cât de „o schimbare în dinamica recuperării, caracterizată de o sensibilitate sporită la indicii și un prag redus de accesare a informațiilor autobiografice”.
„Unicitatea sa ar putea consta nu atât în cantitatea de date reținute, cât în modul în care sunt accesate amintirile — dinamica recuperării și ușurința de acces fiind mecanismele fundamentale din spatele acestei memorii excepționale”, au concluzionat cercetătorii.
În mod paradoxal, cazul lui KCL arată că uitarea cotidiană nu este o imperfecțiune a creierului, ci un filtru protector indispensabil. În timp ce mintea majorității oamenilor este ocrotită de o barieră care lasă trecutul să se așeze în liniște, pentru adolescentul de 16 ani fiecare zi trăită rămâne o ușă lăsată larg deschisă.
Ce mai e nou în Cultură și Societate?
Un studiu arată că o singură țară din lume își produce toată hrana de care are nevoie în cazul unui dezastru global
Un război nuclear între SUA și Rusia ar provoca moartea prin înfometare a 5 miliarde de oameni
Proiectul Stargate: agenții paranormali ai Americii, de la CIA la Pentagon
Cine erau druizii și de ce știm atât de puține lucruri despre ei?
