Ce simbolizează steagul Canadei?

Inconfundabil, steagul Canadei arborează o singură frunză de arțar, de un roșu vibrant, pe un fundal alb imaculat, flancat de două benzi verticale, la fel de roșii. Deși pare un simbol atemporal, povestea sa este surprinzător de recentă. A fost consacrat oficial abia în 1965, printr-o proclamație a monarhului britanic de la acea vreme, Regina Elisabeta a II-a, emisă pe 28 ianuarie. Designurile anterioare încorporau steagul Regatului Unit (Union Jack), amintind de statutul Canadei de colonie, înainte ca țara să-și câștige independența în 1867.

Designul actual a fost unul dintre cele trei finaliste. O altă propunere înfățișa trei frunze de arțar, similare celor de pe stema Canadei, în timp ce a treia variantă păstra elemente ale steagului britanic și heraldica asociată, pentru a sublinia istoria colonială. Însă, într-o Canadă ce privea spre viitor și se apropia de centenarul său, cei 15 membri ai comitetului dedicat alegerii drapelului au optat pentru versiunea mai simplă, cea care flutură și astăzi ca simbol național. Pe lângă faptul că marchează independența Canadei – o suveranitate păstrată în ciuda încercărilor timpurii ale Statelor Unite de a o anexa – elementele individuale ale designului sunt, la rândul lor, încărcate de semnificație.

Ce simbolizează steagul Canadei

Drumul către noul drapel național al Canadei nu a fost nici scurt, nici lipsit de controverse. Anii în care politicienii canadieni s-au confruntat pe tema acestui simbol au intrat în istorie sub numele de „Marea Dezbatere a Steagului”. În cele din urmă, consensul s-a format în jurul dorinței de a reduce la minimum simbolismul colonial.^[sursa]

De altfel, în primele decenii după independență, Canada a arborat Union Jack-ul britanic. Însă, prin anii 1880, devenise tot mai obișnuită prezența pe clădirile publice a așa-numitului „Red Ensign” – un steag roșu, cu Union Jack-ul proeminent în colțul din stânga sus și stema Canadei în partea dreaptă. Încă din anul 1925, Prim-ministrul Mackenzie King a început demersurile pentru stabilirea unui drapel național distinct, dar Red Ensign a devenit drapelul federal oficial abia în 1945.

Dorința pentru un nou drapel a crescut în următoarele două decenii, iar Lester Pearson a susținut constant ideea, atât din opoziție, cât și, mai târziu, din funcția de Prim-ministru. Procesul de design a fost deschis publicului, cetățenii fiind încurajați să trimită propriile propuneri.

Când acestea au început să sosească, un element comun ieșea în evidență: majoritatea covârșitoare a proiectelor includeau frunza de arțar. Un design care a ajuns printre cele trei finaliste a fost cunoscut sub numele de „Pearson Pennant”. Similar ca structură cu steagul câștigător, acesta avea însă margini albastre în loc de roșii și o ramură cu trei frunze de arțar, evocând stema Canadei, în locul unei singure frunze stilizate.

Frunza de arțar și culorile naționale

Astăzi un simbol universal recunoscut al Canadei, frunza de arțar a fost asociată cu această țară încă de la dobândirea independenței față de Marea Britanie. Motivul este unul cât se poate de natural: abundența arțarilor, mai ales în estul țării, conferă peisajului canadian o notă distinctivă. Seva acestui arbore a reprezentat o resursă alimentară vitală pentru populațiile indigene, iar produse derivate, precum celebrul sirop de arțar, continuă să fie un important produs de export.

Legătura cu identitatea canadiană s-a cimentat și mai mult după ce frunza de arțar a apărut pe insignele purtate de membrii Forței Expediționare Canadiene în timpul Primului Război Mondial – un conflict cu un impact devastator pentru națiune.

Cele 11 vârfuri ale frunzei de arțar de pe drapel nu au, însă, o semnificație simbolică anume. Numărul lor a fost ales strict din rațiuni compoziționale și de vizibilitate, pentru ca forma să fie clară și ușor de recunoscut chiar și de la distanță. Un design inițial, cu 13 vârfuri, s-a dovedit a fi prea complex și dificil de distins în condiții reale.

Steagul canadian etalează roșul și albul, culorile naționale ale țării. Roșul, spre deosebire de simbolistica prosperității pe care o poate avea în alte culturi, reprezintă aici sacrificiile făcute de militarii canadieni, în special în timpul Primului Război Mondial. Albul, în contrast, evocă vastitatea peisajelor înzăpezite ale Canadei și este, universal, asociat cu pacea.