Sub un cartier rezidențial aglomerat din Ierusalim, arheologii au scos la lumină una dintre cele mai remarcabile artere urbane ale lumii antice. Este vorba despre un drum pietruit cu o lungime de 600 de metri, folosit de pelerinii evrei în perioada celui de-al Doilea Templu pentru a urca spre Muntele Templului. Săpată cu meticulozitate pe parcursul a mai bine de un deceniu de către Autoritatea pentru Antichități din Israel, această stradă monumentală este acum deschisă publicului în cadrul Parcului Național Orașul lui David. Astfel, vizitatorii moderni pot păși pe același traseu istoric străbătut de strămoșii lor în urmă cu aproape două milenii.
Ascuns sub stratul de cenușă lăsat de asediul roman din anul 70 d.Hr., acest Drum de Pelerinaj din Ierusalim a rescris istoria arhitecturală a zonei, dovezile indicând că a fost construit la ordinul lui Pilat din Pont.
Efortul a reprezentat cea mai complexă și costisitoare excavare arheologică din întreaga istorie a Israelului. Importanța sitului a fost reconfirmată de un studiu recent publicat în revista Revista ‘Atiqot este publicația științifică oficială a Autorității pentru Antichități din Israel, validând riguros aceste concluzii stratigrafice care documentează o stradă pietruită din epoca bizantină, excavată în imediata apropiere. Aceasta se întinde de-a lungul aceluiași coridor al Văii Tyropoeon, dovedind că ruta a funcționat ca o arteră majoră pe axa nord-sud de-a lungul a numeroase secole și civilizații.
Cine a construit Drumul de Pelerinaj din Ierusalim? Amprenta lui Pilat din Pont
Cunoscut sub numele de Drumul de Pelerinaj sau Strada în Trepte, traseul se întinde de la Bazinul Siloam, situat în Orașul lui David, până la colțul sud-vestic al Muntelui Templului. Timp de secole, istoricii au atribuit această lucrare de infrastructură grandioasă regelui Irod. Totuși, descoperirea unor monede chiar sub dalele drumului a schimbat radical această concluzie.
Pe baza acestor dovezi numismatice, Autoritatea pentru Antichități din Israel a stabilit că artera a fost construită în timpul mandatului prefectului roman Pilat din Pont, datând-o între anii 30 și 40 d.Hr. Istoricul evreu antic Iosifus a consemnat că Pilat a finanțat un apeduct folosind bani din trezoreria Templului – o mișcare controversată care a stârnit revolte. Existența acestui drum sugerează că prefectul roman supraveghea simultan și alte proiecte majore de construcție în oraș.
„Acesta este al doilea proiect urban din Ierusalim după Muntele Templului”, a spus Szanton. Dimensiunile materialelor folosite sunt colosale: fiecare placă de piatră măsura aproximativ 2 metri lungime, 1,5 metri lățime și cântărea în jur de 2,5 tone. În total, o cantitate impresionantă de aproximativ 10.000 de metri cubi de piatră a fost extrasă din carierele aflate în nordul Ierusalimului și transportată pe șantier.
Având o lățime de aproximativ 7,5 metri și fiind flancată de case de ambele părți, strada era inima pulsândă a orașului. Pelerinii o foloseau intens în timpul festivalurilor, în timp ce locuitorii locali o tranzitau în restul anului. În timpul sezonului de pelerinaj, comercianții își instalau tarabele de-a lungul marginii drumului, unde vizitatorii puteau cumpăra mâncare sau animale destinate sacrificiilor de la Templu. De-a lungul traseului a fost descoperită și o structură în trepte; deși funcția sa exactă rămâne incertă, arheologii cred că ar fi putut servi drept loc de întâlnire publică sau ca un punct de obiecte pierdute.
O inginerie extremă: săpături pe orizontală sub un cartier locuit
Miza acestei excavări a depășit granițele arheologiei clasice, devenind o provocare de inginerie fără precedent: recuperarea arterei antice a necesitat protejarea completă a structurilor urbane moderne situate deasupra.
Excavarea acestui drum a presupus provocări tehnice complet diferite de cele ale majorității proiectelor arheologice tradiționale. Deoarece strada antică se află poziționată direct sub clădiri ocupate de locuitori, echipa de experți nu a putut folosi metoda clasică de a săpa pur și simplu în jos.
„A trebuit să inventăm o nouă metodologie”, a explicat Szanton. Abandonând abordarea verticală standard, muncitorii au început din subteran și s-au deplasat orizontal, dezgropând cu grijă câte jumătate de metru pe rând. Pentru a asigura stabilitatea structurilor de la suprafață, la fiecare 1,5-2 metri avansați, echipele de construcție au instalat arcuri metalice de susținere care preluau greutatea străzii de deasupra înainte ca secțiunea următoare să poată fi dezgropată. Pe toată durata proiectului, electricienii și specialiștii în ventilație au lucrat umăr la umăr cu arheologii.
Aceste săpături meticuloase s-au întins pe mai bine de un deceniu, implicând sute de oameni. Rezultatul final este o pasarelă spectaculoasă, asemănătoare unui tunel sub orașul modern, complet accesibilă și iluminată, unde vizitatorii pot vedea sub picioare pavajul original din piatră.
Stratul distrugerii romane și canalul secret de drenaj
Printre cele mai dramatice și impresionante descoperiri făcute de-a lungul Drumului de Pelerinaj se numără stratul de distrugere lăsat în urmă de asediul roman asupra Ierusalimului din anul 70 d.Hr.
Când forțele romane au incendiat orașul, clădirile situate pe ambele părți ale străzii s-au prăbușit direct pe suprafața drumului. Ceramică, sticlă, vase de piatră, obiecte din lemn și monede bătute în Iudeea la acea vreme au fost îngropate sub acele resturi și s-au păstrat intacte.
Imediat sub drumul propriu-zis, arheologii au dat peste un canal de scurgere construit în același timp cu strada, conceput pentru a evacua apa de ploaie în timpul sezonului ploios. Dovezile sugerează că luptătorii evrei au folosit acest canal ca ascunzătoare în timpul Marii Revolte. Arheologul Eli Shukron, cel care a săpat canalul, a găsit o sabie romană în interiorul acestuia. Alte obiecte recuperate de acolo includ jetoane comerciale antice – folosite probabil la schimbul de animale pentru sacrificiile de la Templu – precum și o rodie de aur realizată, cel mai probabil, pentru mantia Marelui Preot.
La aproximativ două treimi din lungimea drumului, masivele dale de piatră dispar complet, pentru a reapărea lângă colțul sud-vestic al Muntelui Templului. Cercetătorii cred că pietrele lipsă au fost jefuite într-o epocă ulterioară și refolosite în altă parte, deși această întrebare rămâne deschisă.
Descoperirile din parcarea Givati și artera procesiunilor bizantine
La marginea nord-vestică a Orașului lui David se află parcarea Givati, locul unor săpături care se desfășoară din 2007 și care sunt descrise ca fiind cele mai extinse excavații active din Ierusalim. Acestea au produs descoperiri ce acoperă o istorie vastă, din perioada Primului Templu până la începutul epocii islamice.
Printre cele mai semnificative dovezi arheologice se numără pivnițele unei mari structuri rezidențiale din perioada celui de-al Doilea Templu, posibil legată de regina Elena de Adiabene, o importantă figură istorică convertită la iudaism care a trăit în Ierusalim în acea perioadă. Tot aici au fost găsite 264 de monede de aur din anul 613 d.Hr., depozitate într-o clădire din epoca bizantină în ajunul cuceririi persane a orașului.
Un studiu din 2026 documentează excavarea unei străzi bizantine pavate cu piatră separate, situată în aceeași zonă, între parcarea Givati și zidurile otomane ale Orașului Vechi. Aici au fost expuse șase straturi de așezare, variind de la perioada romană timpurie până la perioada islamică timpurie. Strada bizantină, care se întinde de la nord la sud de-a lungul Văii Tyropoeon, a servit probabil ca o rută de procesiune care lega Biserica Siloam de Biserica Nea și de Biserica Sfântului Mormânt.
Călătoria pe anticul Drum de Pelerinaj se termină la poalele Muntelui Templului, chiar la sud de Piața Zidului de Vest, în cadrul Parcului Arheologic Davidson. Acolo, suprafața veche de piatră se întâlnește vizual și istoric cu ruinele zidului distrus de forțele Romei în anul 70 d.Hr.
Astfel, vechiul Drum de Pelerinaj din Ierusalim nu reprezintă doar o simplă stradă antică expusă publicului, ci o capsulă a timpului care leagă ambițiile arhitecturale ale lui Pilat din Pont de performanțele ingineriei arheologice moderne.
(FAQ) Întrebări frecvente despre Drumul de Pelerinaj din Ierusalim
Cine a construit Drumul de Pelerinaj din Ierusalim?
Cum au reușit arheologii să excaveze o stradă aflată sub un cartier locuit?
Ce s-a descoperit sub dalele străzii antice?
Unde poate fi vizitată astăzi această stradă istorică?
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Zeci de cranii dintr-o groapă comună din 1361 prezintă perforații perfect pătrate. Ce armă a putut lăsa o amprentă geometrică atât de precisă și devastatoare?
Primele oase de picior ale denisovanilor, identificate în fosile scoase de pe fundul mării
Născut pe potop, ajuns cel mai mare constructor român de poduri: Anghel Saligny,elevul cu medii de 6 și 7 care a uimit o țară
De unde vine expresia „șah mat” și ce însemna, de fapt, în persană
