O faimoasă hartă antică și ani de excavații asidue i-au condus pe arheologi către o descoperire remarcabilă: orașul bizantin Tharais, o așezare pierdută de secole, a fost scos la lumină în Iordania. Echipa de cercetători a reușit să localizeze ruinele decodând indiciile topografice de pe un mozaic vechi de 1.500 de ani.
O echipă de arheologi iordanieni consideră că a localizat, în sfârșit, orașul bizantin pierdut Tharais, descifrând indiciile ascunse într-o hartă mozaicată veche de circa 1.500 de ani. După mai mulți ani de investigații și excavații minuțioase, cercetătorii au scos la lumină ruine, inscripții și structuri religioase în apropierea satului modern El-’Iraq. Descoperirea nu doar că validează acuratețea uluitoare a cartografilor antici, dar demonstrează importanța strategică a acestei regiuni în primele secole ale creștinismului.
Ce reprezintă Harta din Madaba și cum a ascuns orașul Tharais?
Căutarea a avut ca punct central celebra Hartă mozaicată din Madaba, un fascinant mozaic antic de podea realizat în timpul domniei împăratului Iustinian I, între anii 527 și 565 d.Hr. Considerată a fi cea mai veche reprezentare cartografică supraviețuitoare a Țării Sfinte și a Ierusalimului, harta a funcționat ca un ghid precis pentru pelerini. Situată în orașul iordanian Madaba, harta ilustrează în detaliu 157 de situri din Țara Sfântă. Până la această descoperire recentă, unele dintre aceste locuri, inclusiv orașul Tharais, lipseau cu desăvârșire de pe harta modernă a vestigiilor istorice.
Conform celor mai recente rapoarte de cercetare, ambițiosul proiect de excavare a fost demarat în anul 2021, sub conducerea arheologului Musallam R. al-Rawahneh de la Universitatea Mutah. Echipa a corelat hărțile istorice cu studiile de teren desfășurate în zona de sud-est a Mării Moarte, înainte de a-și restrânge și concentra atenția asupra perimetrului din jurul localității El-’Iraq.
Vestigii antice care rescriu istoria locală
Odată ce cercetătorii au început investigațiile aprofundate în zonă, semnele ocupației bizantine nu au întârziat să apară. Echipele au scos la suprafață fragmente de pardoseli de mozaic, obiecte din sticlă și unelte împrăștiate pe întregul sit. Descoperirea centrală a constat în rămășițele a ceea ce pare a fi o bazilică bizantină impunătoare. Structura prezintă caracteristicile arhitecturale asociate, în mod tradițional, bisericilor creștine timpurii, având o planimetrie dreptunghiulară alungită și o zonă centrală deschisă.
Un studiu detaliat, publicat în prestigioasa revistă Gephyra, menționează că arheologii iordanieni, în colaborare cu echipe de cercetare din Franța și Spania, au descoperit, de asemenea, inscripții funerare redactate în greacă și latină. Aceste dovezi epigrafice atestă prezența unei comunități creștine înfloritoare în regiune, cu multe secole în urmă.
În plus, a fost identificată o intrare al cărei design arhitectural corespunde perfect cu cel al bisericilor bizantine cunoscute. Pas cu pas, dovezile arheologice au început să transforme situl într-o reflectare fidelă a Tharais-ului ilustrat pe harta mozaicată antică.
Tharais: mai mult decât o simplă așezare
Dincolo de ruinele izolate, cercetătorii susțin că situl nu reprezenta o simplă așezare agricolă de mici dimensiuni. Într-o serie de comentarii transmise publicației Türkiye Today, Musallam R. al-Rawahneh a explicat că Tharais a funcționat probabil atât ca „un sit sacru, cât și ca popas comercial”.
Dovezile caracterului său religios sunt incontestabile. De la rămășițele bazilicii la inscripțiile și elementele arhitecturale specifice lăcașurilor de cult, multitudinea descoperirilor converge către aceeași concluzie istorică.
„Aceste elemente arhitecturale sugerează cu tărie că Tharais nu a fost doar o așezare, ci un centru religios și comercial în perioada bizantină”, a precizat echipa de cercetare.
Această ipoteză se aliniază perfect cu poziția proeminentă pe care orașul o ocupă pe Harta Mozaicată din Madaba. Experții consideră că acest oraș redescoperit ar fi putut servi drept o haltă crucială pentru călători și pentru comunitățile creștine locale pe parcursul epocii bizantine.
În același timp, straturile arheologice au dezvăluit și o imagine vie a cotidianului antic. Fragmentele de obiecte sparte, uneltele împrăștiate și rămășițele de piatră uzată demonstrează că zona a fost locuită continuu pe o perioadă îndelungată, infirmând ideea unui sit cu ocupație temporară.
Un centru economic înfloritor
Pe lângă importanța sa spirituală, orașul antic se dovedește a fi fost extrem de activ din punct de vedere economic. Arheologii au identificat numeroase instalații destinate agriculturii și producției, inclusiv presele de ulei de măsline, morile de vânt și echipamentele de zdrobire a strugurilor. Aceste artefacte indică faptul că Tharais beneficia de o economie capabilă să se autosusțină, în paralel cu funcția sa de centru religios. Producția de vin și ulei de măsline reprezenta o componentă fundamentală a vieții bizantine în întreaga regiune a Levantului, iar echipamentele recuperate reflectă fidel această amplă activitate.
Mai mult, cartografierea ruinelor confirmă acuratețea topografilor antici: dispunerea porților, a turnurilor și a ruinelor adiacente se aliniază îndeaproape cu desenul detaliat al Tharais-ului de pe mozaicul din Madaba.
În lumina acestor descoperiri de o valoare inestimabilă, Al-Rawahneh a tras un semnal de alarmă cu privire la viitorul sitului, subliniind că protejarea sa a devenit o urgență majoră, în contextul în care dezvoltarea urbană din jurul localității El-’Iraq continuă să se extindă agresiv.
„Scopul nostru nu este doar să descoperim Tharais, ci și să pledăm pentru protejarea bogatului patrimoniu cultural al Iordaniei.”, a declarat Al-Rawahneh.
Așadar, redescoperirea sitului Tharais rămâne o cursă contracronometru între salvarea memoriei bizantine și expansiunea urbană modernă, demonstrând încă o dată că secretele istoriei pot fi adesea găsite pe hărțile celor care au trăit-o.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Zeci de cranii dintr-o groapă comună din 1361 prezintă perforații perfect pătrate. Ce armă a putut lăsa o amprentă geometrică atât de precisă și devastatoare?
Primele oase de picior ale denisovanilor, identificate în fosile scoase de pe fundul mării
Născut pe potop, ajuns cel mai mare constructor român de poduri: Anghel Saligny,elevul cu medii de 6 și 7 care a uimit o țară
De unde vine expresia „șah mat” și ce însemna, de fapt, în persană
