O comoară recuperată de pe fundul mării elucidează misterul Farului din Alexandria, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice

O piesă rară a lumii antice tocmai a ieșit la iveală din adâncuri. Arheologii care efectuează excavații în largul coastei Alexandriei, în Egipt, au extras din apele Mării Mediterane 22 de blocuri masive de piatră, structuri indisolubil legate de legendarul Far din Alexandria – una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Deși nu este vorba despre aur sau artefacte prețioase clasice, cele 22 de blocuri colosale, cu greutăți de până la 88 de tone, reprezintă cheia fizică necesară pentru reconstrucția digitală a uneia dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Obiectivul central al experților este acum scanarea acestor blocuri, studierea lor aprofundată și reconstrucția digitală a farului cu un grad de precizie fără precedent.

O minune arhitecturală iese la suprafață

Miza acestei inginerii subacvatice extreme nu este aducerea ruinelor pe uscat, ci salvarea datelor topografice ale Farului din Alexandria înainte ca eroziunea marină să șteargă definitiv ultimele indicii.

Pietrele recuperate alcătuiesc un puzzle antic: praguri de uși, piese laterale verticale, o traversă inferioară, plăci masive de bază și secțiuni dintr-un pilon necunoscut anterior, care servea drept poartă monumentală. Greutatea colosală a unora dintre aceste piese oscilează între 77 și 88 de tone. Prin urmare, această operațiune a semănat mai puțin cu simpla ridicare a unor artefacte delicate și mai mult cu mutarea unor întregi secțiuni de clădire direct din mare.

Misiunea se desfășoară sub atenta îndrumare științifică a arheologului și arhitectului Isabelle Hairy. Efortul este unul comun, reunind experți de la Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța (CNRS) – instituție care a și publicat comunicatul de presă –, precum și alte instituții de prestigiu. În termeni practici, o echipă multidisciplinară de arheologi, istorici, arhitecți și ingineri colaborează pentru a elucida o întrebare fundamentală: cum arăta, de fapt, Farul din Alexandria?

Importanța strategică și simbolică a Farului

Farul din Alexandria a fost edificat pe Insula Pharos, străjuind intrarea în Marele Port al metropolei antice. Construcția sa a fost inițiată în anul 297 î.e.n. din ordinul lui Ptolemeu I și a fost finalizată sub domnia lui Ptolemeu al II-lea, între anii 283 și 281 î.e.n.

Dominând orizontul cu o înălțime de peste 100 de metri, turnul servea drept semnal luminos gigantic pentru marinarii ce navigau de-a lungul unei coaste extrem de periculoase, presărate cu bancuri de nisip înșelătoare și recife. În esență, a reprezentat un sistem antic de siguranță maritimă, existând cu mult înainte de inventarea radarului, a sistemelor GPS sau a hărților portuare fiabile.

Dar funcția sa depășea simpla evitare a naufragiilor. Farul transmitea un mesaj clar întregii lumi mediteraneene: Alexandria era un centru urban de o bogăție și o putere formidabile, complet deschis comerțului internațional. Acesta este motivul pentru care cele 22 de blocuri recent recuperate au o importanță atât de mare. Ele sunt fragmente dintr-un reper antic care a modelat rutele de navigație, rețelele comerciale și însăși viziunea oamenilor despre oraș.

Trei decenii de explorări subacvatice

Astăzi, ruinele sale se odihnesc pe fundul Mării Mediterane, în imediata vecinătate a Cetății Qaitbay, la o adâncime cuprinsă între 5 și 10 metri. Această fortăreață islamică, ridicată în secolul al XV-lea, a fost construită chiar pe fundațiile minunii antice, refolosind o parte din blocurile prăbușite la baza Insulei Pharos. Perimetrul arheologic subacvatic principal se întinde pe o suprafață de aproximativ 1,6 hectare, în timp ce zona scufundată extinsă care înconjoară situl antic acoperă aproximativ 2,8 hectare.

Deși existența sitului era cunoscută încă din anii 1960, excavațiile organizate au demarat abia în 1994. Arheologul Jean-Yves Empereur a condus prima misiune majoră de recuperare. Lucrările de cartografiere realizate atunci s-au dovedit a fi de o importanță crucială, determinând autoritățile egiptene să oprească lucrările moderne de construire a digurilor, care altfel ar fi distrus iremediabil vestigiile antice.

Începând cu anul 1994, echipele de cercetători s-au întors cu regularitate în acest perimetru, de fiecare dată când condițiile meteorologice și agitația mării au permis-o. Acest ritm lent al descoperirilor poate părea frustrant din exterior, însă arheologia subacvatică nu este o vânătoare de comori. Este o muncă meticuloasă, ce necesită o răbdare infinită; o activitate riscantă, desfășurată în condiții de vizibilitate redusă, manipulând obiecte cu o greutate zdrobitoare și suprafețe extrem de fragile, unde marja de eroare este foarte mică.

Reconstrucția digitală

Blocurile extrase recent vor fi scanate prin intermediul fotogrammetriei, o tehnologie care convertește o multitudine de fotografii suprapuse în modele tridimensionale detaliate. Această inovație permite experților să rotească, să măsoare și să compare fiecare piatră pe un computer, procedură similară cu reconstruirea unei statui sparte pe un birou – cu excepția faptului că piesele sunt mai masive decât niște mașini.

Echipa va adăuga noile scanări la cele peste 100 de blocuri deja digitalizate sub apă pe parcursul ultimului deceniu. Ulterior, inginerii vor testa unde s-ar fi putut potrivi pietrele, utilizând modele virtuale pentru a studia modul în care a fost construit farul și cauzele care au dus, în cele din urmă, la prăbușirea sa.

Un studiu conex publicat în domeniul Digital Heritage în 2025 subliniază că metodele digitale au transformat complet activitatea din acest sit. Același studiu menționează că realizarea unei replici digitale a zonei a început în 2013, iar până în prezent au fost înregistrate aproape 5.000 de fragmente arhitecturale și statui de piatră din mai multe perioade istorice.

Secrete dezvăluite de piatră

Unul dintre cele mai fascinante indicii este pilonul recuperat, care pare să combine o intrare în stil egiptean cu tehnici de construcție grecești. Această fuziune arhitecturală reflectă perfect spiritul Alexandriei, un oraș în care istoria egipteană, greacă, romană și, mai târziu, islamică s-au suprapus timp de secole.

Aceste blocuri îi pot ajuta pe cercetători să înțeleagă structura intrării monumentale a farului, nu doar faimosul său turn. Monedele antice și descrierile scrise păstrează fragmente din imaginea clădirii, dar piatra fizică le oferă experților dovezi concrete de testat.

Există încă numeroase incertitudini. Amplasarea exactă a farului, rolul unei posibile oglinzi și detaliile structurii superioare rămân subiecte de dezbatere. Astfel, reconstrucția digitală nu va fi un răspuns magic, ci mai degrabă o hartă mai precisă a ceea ce este probabil să fi existat.

Cum a fost distrus Farul din Alexandria?

După o existență de peste 1.600 de ani ca ghid de navigație, structura legendară a cedat în fața forțelor tectonice. O relatare medievală din anul 1304 menționează un cutremur major și „prăbușirea Farului din Alexandria”, în timp ce rapoarte ulterioare sugerează că situl a devenit o carieră înainte de a dispărea sub ape.

Noul proiect nu vizează reconstruirea din piatră a minunii antice. În schimb, acesta își propune crearea unui geamăn digital pe care cercetătorii îl pot testa, revizui și împărtăși cu publicul, un instrument extrem de util având în vedere că situl real este greu de vizitat și afectat de apa tulbure și poluare.

Până atunci, recuperarea acestor 22 de blocuri masive le-a oferit arheologilor o șansă rară de a privi din nou o clădire monumentală care, odinioară, ghida marinarii în siguranță prin unul dintre cele mai aglomerate porturi ale Mediteranei antice. Chiar dacă vechiul turn nu va mai domina fizic orizontul Mediteranei vreodată, transpunerea sa în mediul virtual garantează că istoria navigației antice rămâne accesibilă noilor generații de cercetători.

Comunicatul de presă a fost publicat de CNRS.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU