Primele oase de picior ale denisovanilor, identificate în fosile scoase de pe fundul mării

Cu ani în urmă, niște pescari au scos de pe fundul mării, între Insula Penghu și Taiwan, o serie de oase misterioase. Identificarea primelor oase de picior aparținând unui grup de oameni dispăruți, cunoscuți sub numele de denisovani (sau oameni de Denisova), recuperate din Canalul Penghu (Taiwan), demonstrează prin analiză proteomică faptul că acești hominizi atingeau o înălțime neobișnuotă de până la 1,90 metri.

Această analiză oferă primele date concrete despre dimensiunile fizice ale denisovanilor, demonstrând că depășeau statura medie a speciilor contemporane lor, completând un gol științific lăsat de faptul că, până acum, rămășițele lor se limitau la dinți, fragmente craniene și un os de deget.

Denisovanii sunt un grup dispărut de oameni care au cutreierat Asia începând cu 200.000 de ani în urmă, dar probabil cu mult, mult mai devreme, până cel puțin acum 30.000 de ani. Au fost identificați pentru prima dată în 2010, pe baza ADN-ului extras dintr-un singur os de deget, iar majoritatea cunoștințelor noastre despre ei provin și astăzi din genetică.

Dispunem doar de o colecție redusă de fosile, care include oase de degete, coaste, dinți, oase maxilare și câteva cranii. Tocmai lipsa unor rămășițe scheletice mai complete face ca noua descoperire — care urmează să fie evaluată de colegi — să fie atât de intrigantă.

Penghu 2 și Penghu 3, două fosile fără coordonate exacte

Oasele de picior din Canalul Penghu

Fosilele de femur și tibie, cunoscute sub denumirile de Penghu 2 și Penghu 3, provin de la doi indivizi denisovani, ambii considerați de sex masculin, și datează de acum aproximativ 45.000 de ani. Nu există date precise privind momentul sau locul exact din Canalul Penghu în care au fost colectate aceste oase. Se menționează doar că au ajuns în posesia oamenilor de știință după ce o colecție de fosile din canal a fost donată Muzeului Național de Științe Naturale din Taiwan de către un artist local, Li-Ren Hou.

În 2010, echipa a identificat fosilele ca fiind oase de hominid. Acum, analiza proteomică a proteinelor din țesuturi sugerează că ele aparțin unor denisovani.

Cât de înalți erau denisovanii? Dimensiunile fosilelor Penghu

În noul articol de cercetare, care nu a fost încă supus evaluării inter pares, cercetătorii susțin că dimensiunea și forma oaselor indică faptul că denisovanii erau surprinzător de înalți.

Ei estimează că Penghu 2 ar fi putut avea o înălțime de aproximativ 180 de centimetri și o greutate de aproximativ 83 de kilograme. Penghu 3 ar fi putut cântări 91 de kilograme, la o înălțime de aproximativ 190 de centimetri.

Asta i-ar face pe ambii indivizi mai înalți decât media speciilor Homo sapiens și Homo erectus.

De ce contează datarea la fel de mult ca statura

Autorii studiului au refuzat să fie intervievați până la publicarea lucrării într-o revistă științifică, dar IFLScience a discutat cu profesorul John Hawks, expert de renume în evoluția umană de la Departamentul de Antropologie al Universității din Wisconsin–Madison.

„Este într-adevăr un set fascinant de descoperiri. Este pur și simplu remarcabil ce se poate realiza cu ajutorul proteomicii și al altor instrumente moleculare, dincolo de ADN.”, a declarat Hawks.

Deși statura denisovanilor ar putea părea aspectul cel mai frapant al articolului, Hawks consideră că datarea fosilelor este la fel de importantă. Perioada de acum 45.000 de ani se încadrează spre sfârșitul existenței denisovanilor pe Pământ, iar foarte puține dintre informațiile pe care le avem despre această etapă provin din această parte a lumii.

„Știm despre urmele ulterioare ale denisovanilor din Peștera Denisova [în Rusia] și avem câteva informații din ADN-ul sedimentar din Peștera carstică Baishiya [în Tibet], dar în regiunea de coastă și în văile fluviale ale Chinei, precum și în Asia de Sud-Est continentală, nu există aproape nicio informație despre ei. Mai mult, nu există informații despre denisovanii din perioada ulterioară din Asia de Sud-Est insulară.”, explică Hawks.

„Știm că toate acestea sunt regiuni în care oamenii moderni, cu peste 50.000 de ani în urmă, s-au întâlnit cu siguranță cu grupuri de denisovani. Avem dovezi directe ale acestei întâlniri din ADN-ul oamenilor de astăzi, care include denisovani proveniți din mai multe surse diferite. Dar nu avem nicio idee cum erau denisovanii în aceste regiuni sau cum ar fi putut arăta biologia lor. Plasarea acestor oase specifice într-un cadru biologic și temporal, oricât de puține informații ar oferi ele, reprezintă totuși primele informații pe care le avem din această perioadă pentru o regiune extinsă”, a adăugat el.

Vechimea acestor fosile — aproximativ 45.000 de ani — demonstrează că denisovanii erau încă prezenți în Asia în aceeași perioadă în care oamenii moderni (Homo sapiens) începeau să populeze masiv regiunea, confirmând indiciile genetice privind intersectarea celor două grupuri.

Ce rămâne necunoscut despre denisovani

Știința cunoaște existența denisovanilor de mai puțin de două decenii, așa că mai sunt încă multe de aflat despre acest grup enigmatic de oameni. ADN-ul lor sugerează că în toată Asia trăiau mai multe populații distincte de denisovani, dar cum arătau exact, dacă fabricau unelte și cum se comportau rămâne complet necunoscut.

Știm însă că au lăsat o moștenire durabilă în ADN-ul multor oameni care trăiesc astăzi. Pare foarte probabil că abia am început să le dezvăluim întreaga poveste.

Până la publicarea studiului final și a viitoarelor descoperiri, fosilele din Penghu rămân cea mai solidă dovadă fizică a faptului că denisovanii erau o populație diversă, cu trăsături fizice impunătoare, care a marcat profund arborele genealogic uman din Asia.

Noul articol a fost publicat pe serverul bioRxiv.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU