Zeci de cranii dintr-o groapă comună din 1361 prezintă perforații perfect pătrate. Ce armă a putut lăsa o amprentă geometrică atât de precisă și devastatoare?

Arheologii au stabilit ce armă a provocat misterioasele găuri pătrate descoperite în craniile soldaților căzuți în Bătălia de la Visby din 1361. O nouă analiză a fracturilor osoase, combinată cu o tehnologie modernă de captare a mișcării, arată că lovitura fatală era aplicată cu o bâtă cu țepi, de către combatanți care acționau în grupuri pentru a-și imobiliza și executa metodic adversarii. Această descoperire schimbă complet perspectiva istorică asupra Bătăliei de la Visby, demonstrând că milițiile locale nu erau simple grupuri de țărani dezorganizați, ci formațiuni care stăpâneau tactici coordonate letale.

Cercetarea, care nu a fost încă publicată într-o revistă științifică cu evaluare peer-review, a fost prezentată pe 5 august 2026 la cea de-a 25-a reuniune a Asociației Europene de Paleopatologie de la Berlin.

Complexitatea luptelor medievale trebuie înțeleasă dincolo de imaginea unui proces simplu, a explicat în cadrul prezentării Patrick Randolph-Quinney, antropolog biolog la Universitatea din Uppsala, Suedia.

Măcelul de pe insula Gotland

Randolph-Quinney și echipa sa au studiat scheletele dintr-o groapă comună asociată cu Bătălia de la Visby, desfășurată în iulie 1361 pe insula suedeză Gotland.

La acea vreme, regele danez Valdemar Atterdag (cunoscut și ca Valdemar al IV-lea) a atacat orașul Visby, un centru important și bogat al Ligii Hanseatice, care controla rutele comerciale dintre Europa de Vest și Marea Baltică. Deși armata daneză s-a confruntat cu un număr similar de apărători locali, forțele lui Atterdag au ieșit victorioase. Confruntarea s-a soldat cu aproximativ 1.800 de victime din rândul apărătorilor și doar 300 de morți în tabăra daneză.

Cei căzuți în luptă au fost îngropați imediat, cu tot cu armuri, în tranșee aflate în apropierea câmpului de bătălie. De la prima lor excavare, la începutul secolului al XX-lea, gropile comune au generat numeroase întrebări despre desfășurarea exactă a conflictului.

Narațiunea istorică convențională sugera că apărătorii din Visby erau în mare parte băieți tineri și bărbați în vârstă, slab pregătiți și echipați necorespunzător pentru a face față puterii armatei daneze, a explicat Randolph-Quinney. Analiza traumelor craniene dovedește însă contrariul: apărătorii din Gotland executau manevre de luptă sincronizate, contrazicând mitul vulnerabilității lor absolute în fața armatei daneze.

Ce arme se foloseau în luptele medievale? Experimentul arheologilor cu bâta cu țepi

Pentru a înțelege mai bine dinamica bătăliei, cercetătorii au format o echipă interdisciplinară, incluzând experți în arheologia conflictelor, ADN antic, istorie și arme medievale.

Misterul central era reprezentat de rănile de formă pătrată găsite în mai multe cranii. Arheologii care au descoperit inițial scheletele au presupus că perforațiile proveneau de la vârfuri de lance sau săgeți. Însă Ronja Bågling, masterandă în arheologie la Universitatea din Uppsala, a propus o altă ipoteză: o bâtă cu țepi.

Echipa a testat această variantă folosind un model al corpului uman construit din oase de vacă. Acestea au fost acoperite cu un strat gros de gelatină balistică — un material conceput special pentru a imita țesutul muscular uman — și protejate de o replică a unei armuri medievale. Gelatina balistică este un standard utilizat frecvent în criminalistica modernă, permițând arheologilor să măsoare exact forța necesară penetrării osului și a armurii.

Cercetătorul Ray Whitcher, expert în reconstituiri istorice, a îmbrăcat un costum 4D pentru captarea mișcării, care a înregistrat dinamica din mai multe unghiuri pe parcursul loviturilor. Folosind diverse replici de arme, Whitcher a primit instrucțiunea să atace oasele acoperite cu gelatină intrând în „modul berserker la maxim”, a precizat Randolph-Quinney.

Testele cu arbalete și topoare nu au reprodus tiparul distrugerilor osoase observat de arheologi la scheletele de la Visby. În schimb, bâta cu țepi a provocat leziuni masive, care s-au potrivit exact cu rănile de pe cadavrele din groapa comună.

Tactici avansate și execuții coordonate

Analiza a scos la iveală detalii suplimentare despre modul de luptă. Multe schelete prezentau traume multiple, pe lângă leziunile fatale provocate de bâte. Examinând cu atenție suprapunerea rănilor, cercetătorii au putut determina succesiunea loviturilor și armele folosite.

Unul dintre cranii, de exemplu, prezenta urmele clare ale unei lovituri de topor, întreruptă ulterior de impactul unei bâte cu țepi. Această dinamică sugerează un atac comis de mai multe persoane simultan.

Randolph-Quinney a explicat scenariul probabil: combatantul este atacat de o echipă, unde cineva lovește din față, în timp ce alți doi bărbați intervin din spate și din lateral pentru a-i tăia picioarele cu un topor greu. Apoi, o persoană dedicată intervine pentru a aplica lovitura de grație folosind bâta cu țepi.

Rezultatele proiectului sugerează că milițiile medievale nu erau formate din țărani neinstruiți, ci erau foarte familiarizate cu tehnici avansate de luptă.

Chiar dacă nu făceau parte dintr-o armată permanentă, acest lucru nu înseamnă că nu aveau pregătire tactică, a subliniat Jo Buckberry, antropolog biolog la Universitatea din Bradford din Marea Britanie și colaboratoare în cadrul studiului.

Multe dintre ipotezele istorice legate de tipul de arme folosite, stilul de luptă și modul în care erau provocate rănile mortale se dovedesc astfel incorecte, a adăugat Randolph-Quinney. Implicarea experților din domenii atât de diverse a reprezentat un efort de știință serioasă, dar și o sursă de distracție pentru echipa de cercetare.

Dincolo de elucidarea unui mister vechi de peste un secol, noile date despre Bătălia de la Visby oferă o radiografie mult mai precisă a brutalității și nivelului de pregătire militară din Europa secolului al XIV-lea.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU