O nouă analiză a rămășițelor vechi de 115.000 de ani din peștera spaniolă Los Aviones demonstrează că dieta neanderthalienilor era mult mai complexă decât se credea: aceștia recoltau strategic crustacee cu mii de ani înaintea oamenilor moderni, spulberând mitul inferiorității lor cognitive.

Timp de zeci de ani, mulți paleoarheologi au crezut că neanderthalienii au dispărut în mare parte pentru că, pur și simplu, nu erau suficient de inteligenți încât să țină pasul cu rudele lor Homo sapiens. Tot mai multe dovezi istorice sugerează însă că lucrurile stăteau cu totul altfel. Care este cea mai recentă descoperire ce contribuie la reabilitarea reputației neanderthalienilor? Aceste hominide antice știau când și cum să consume în siguranță crustacee cu mii de ani înaintea descendenților lor umani.
Descoperirile, publicate recent în jurnalul ştiinţific Proceedings of the National Academy of Sciences, se concentrează asupra neanderthalienilor care au trăit în peștera Los Aviones, din actuala Cartagena, Spania. Cercetătorii au scos la iveală acolo rămășițele unor moluște vechi de 115.000 de ani – inclusiv gasteropode și lipitori – care, în mod clar, fuseseră recoltate pentru hrană. Constatarea contrazice teoriile anterioare despre neanderthalieni, potrivit cărora aceștia aveau dificultăți în a se adapta la mediile de coastă și în a valorifica resursele marine.
Capacitatea lor de a selecta moluștele exclusiv în lunile reci indică o înțelegere profundă a ciclurilor marine, schimbând fundamental modul în care privim capacitatea de adaptare a hominidelor antice.
Mai mult: neanderthalienii din această peșteră nu mâncau crustacee oricând. Din contră – știau să profite la maximum de ele între noiembrie și aprilie, în timpul anotimpurilor mai reci.
„Ei consumau resurse marine pe tot parcursul anului, dar cu o preferință foarte clară pentru lunile de iarnă și toamnă”, a explicat Asier García-Escárzaga, coautor al studiului și arheolog la Institutul de Științe și Tehnologii de Mediu al Universității Autonome din Barcelona, Spania.
Ce mâncau neanderthalienii? O dietă marină bazată pe sezonalitate
Analiza izotopilor de oxigen: cum funcționa „termometrul preistoric”
García-Escárzaga spune că acest model sezonier – urmat adesea și de populațiile umane mai moderne din Europa – nu a fost deloc o coincidență. Ciclul de reproducere de iarnă al multor moluște înseamnă, în mod natural, cantități mai mari de carne, dar și o aromă și o textură mai bune. Lunile de vară, în schimb, cresc riscurile pentru sănătate, cum ar fi contaminarea cu alge toxice sau alterarea rapidă.
Dar cum au stabilit cercetătorii, exact, când au fost recoltate aceste crustacee? Totul ține de carbonatul din cochilia moluștelor și de nivelurile lor de izotopi de oxigen. Acest nivel fluctuează în funcție de temperatura apei de mare și funcționează, potrivit lui García-Escárzaga, ca un „termometru preistoric”.
Până la publicarea acestor date în Proceedings of the National Academy of Sciences, capacitatea de a exploata constant și sigur resursele marine era considerată o trăsătură aproape exclusivă a speciei Homo sapiens.
O dietă bogată în Omega-3 – și, poate, o moștenire culinară
Descoperirile arată că neanderthalienii de pe coastele Spaniei se bazau pe o dietă diversificată, bogată în proteine oceanice de înaltă calitate, pline de Omega-3 și zinc – ambele contribuind la sănătatea reproducerii și la dezvoltarea creierului. Având în vedere acest lucru, este foarte posibil ca strămoșii evolutivi cei mai apropiați ai oamenilor să fi influențat și propria noastră pasiune pentru crustacee.
„Ceea ce observăm la Los Aviones este o strategie de subzistență pe deplin modernă”, au scris García-Escárzaga și colegii săi în studiul lor.
Așadar, recoltarea crustaceelor nu a fost o coincidență culinară, ci dovada clară că neanderthalienii posedau o inteligență de mediu avansată, capabilă să susțină o strategie de supraviețuire extrem de complexă.


