Secretul întunecat al L-carnitinei: cum suplimentul tău pentru fitness ți-ar putea sabota inima (și cum o rodie îl poate salva)

Mirosul familiar de metal și determinare te lovește când intri în sală. În vestiar, agiți shaker-ul, amestecând pulberea care promite o recuperare mai rapidă și un antrenament mai exploziv. Pe etichetă, un ingredient-cheie: L-carnitină. Îl iei cu încredere, un aliat în lupta pentru performanță. Dar dacă acest partener de încredere ar purta o mască, ascunzând un secret care transformă ajutorul într-un risc neașteptat, direct în centrul sistemului tău cardiovascular?

Aproape imposibil de evitat în lumea fitnessului, fie că o vezi pe afișele de la sală sau o auzi menționată de prieteni, L-carnitina este învăluită în controverse. Pe de o parte, există dovezi care îi susțin rolul în recuperarea musculară și îmbunătățirea performanței. Pe de altă parte, cercetări tot mai numeroase o leagă de apariția bolilor de inimă.

Ce este L-carnitina

Pentru a înțelege acest paradox, trebuie să ne întoarcem în timp. Descoperită în țesutul muscular în anul 1905 – de unde și numele său din latinescul carnis, „carne” – a fost inițial considerată o vitamină esențială la identificarea sa la om în anul 1952, primind numele de vitamina BT. Astăzi, știm că este o „cvasi-vitamină”. Corpul nostru, în special rinichii, ficatul și creierul, o produce în mod natural în cantități suficiente pentru majoritatea oamenilor, conform publicației The Conversation.

Atunci de ce o suplimentăm? Producătorii o adaugă în băuturi energizante și proteine pulbere pentru a le spori valoarea percepută, mizând pe promisiunea unui avantaj metabolic. O găsim, desigur, și în surse naturale, precum carnea roșie și, în cantități mici, în produsele lactate.

Când aliatul devine inamic: scena crimei din intestinul tău

Adevăratul vinovat în această poveste nu este L-carnitina însăși. Compusul este, în esență, benefic. Problema apare în călătoria sa prin corpul nostru, o călătorie care se termină, pentru o mare parte din supliment, într-un loc neașteptat: colonul.

Organismul uman este surprinzător de ineficient în a absorbi L-carnitina din suplimente, asimilând mai puțin de 20%. Restul de peste 80% își continuă drumul și ajunge în colon, unde dă piept cu o populație de trilioane de microbi. Aici, în acest ecosistem complex, bacteriile intestinale preiau controlul. Ele nu irosesc nimic; metabolizează L-carnitina neabsorbită și o transformă într-un compus nou: trimetilamina (TMA).

Spre deosebire de L-carnitina din suplimente, corpul nostru absoarbe TMA cu o eficiență redutabilă. Odată ajunsă în sânge, TMA călătorește la ficat, unde este convertită într-o moleculă și mai problematică: trimetilamină N-oxid, sau TMAO. Acesta este momentul în care un supliment menit să ajute devine un factor de risc. Studii aprofundate, precum cele realizate la prestigioasa Cleveland Clinic din SUA, au demonstrat că nivelurile ridicate de TMAO în sânge sunt un factor ce poate contribui la apariția bolilor cardiovasculare, inclusiv un risc crescut de tromboză (formarea cheagurilor de sânge).

Interesant este că L-carnitina produsă de propriul corp sau cea absorbită eficient din carne (care are o biodisponibilitate mai mare decât suplimentele) nu prezintă același risc, deoarece o cantitate mult mai mică ajunge să fie fermentată de microbii din colon. Paradoxul este clar: nu substanța în sine, ci interacțiunea ei cu microbiomul nostru dictează finalul poveștii.

Salvarea vine dintr-o rodie? O soluție de la Institutul Quadram

Aici, știința intervine cu o soluție de o eleganță neașteptată. O echipă de cercetători de la Institutul Quadram din Norwich, Anglia, s-a întrebat: dacă problema este o reacție microbiană, putem interveni la acel nivel?

Într-un experiment de laborator ingenios, au simulat condițiile din colonul uman. Au hrănit o cultură de microbi intestinali cu L-carnitină și, previzibil, au măsurat o producție semnificativă de TMA. Apoi, au repetat experimentul, dar de data aceasta au adăugat un ingredient nou în amestec: un extract de rodie, bogat într-o clasă de compuși vegetali numiți polifenoli, mai exact elagitanini.

Acești elagitanini, prezenți din abundență și în zmeură sau nuci, au capacitatea remarcabilă de a ajunge în colon aproape intacți. Acolo, ei pot interacționa direct cu microbiota. Rezultatul? Când au măsurat din nou nivelurile de TMA, cercetătorii au observat o cantitate drastic redusă. Polifenolii din rodie au acționat ca un scut, inhibând capacitatea microbilor de a transforma L-carnitina în precursorul periculos al TMAO.

Din la laborator în shaker-ul tău: ce înseamnă asta pentru tine?

Descoperirea este profundă. Sugerează că nu trebuie neapărat să renunțăm la beneficiile L-carnitinei, ci să o consumăm mai inteligent. Cercetarea arată că asocierea suplimentului cu alimente bogate în elagitanini – precum rodiile, zmeura sau nucile – ar putea fi cheia pentru a anula efectele sale secundare potențial dăunătoare.

În acest moment, echipa de la Quadram Institute face pasul următor, mutând cercetarea din laborator în lumea reală, prin studii pe subiecți umani pentru a confirma dacă administrarea simultană a L-carnitinei și a extractului de rodie poate reduce producția de TMAO în organism.

Până atunci, lecția este una revelatoare. Căutarea performanței nu trebuie să fie un compromis între beneficii și riscuri. Soluția la o problemă creată de un produs al științei moderne ar putea sta într-unul dintre cele mai vechi și mai simple daruri ale naturii. Așa că, data viitoare când pregătești shaker-ul, poate ar fi o idee bună să adaugi alături o mână de nuci sau câteva semințe de rodie. S-ar putea ca această combinație să fie adevăratul secret al unei performanțe sigure și optimizate.